2 definiții pentru noruță
Explicative DEX
noruță sf [At: T. PAPAHAGI, M. 45 / Pl: ? / E: noră + -uță] 1-2 (Pop; rar; șhp) Norurea (1-2).
Arhaisme și regionalisme
noruță, noruțe, s.f. (reg.) noră, norucă, noruliță, norurea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: noruță
noruță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||