NOROCÉL, norocele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
norocél, norocéle, s.n. (pop.) 1. noroc. 2. (reg.) plantă denumită și crucea-voinicului.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
norocél s. n. (bot.) , pl. norocéle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
norocel, norocei s. m. (pop.) talisman, amuletă; mic obiect aducător de noroc.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink