normalizare sf [At: YGREC, M. N. 60 / Pl: ~zări / E: normaliza] 1 Dobândire a unui caracter firesc. 2 Supunere la o normă (3). 3 Elaborare a unor norme (2) interne. 4 Standardizare. 5 (Teh) Tratament termic aplicat pieselor de oțel, cu scopul de a obține o structură normală cu granulație fină.

NORMALIZARE, normalizări, s. f. Acțiunea de a (se) normaliza și rezultatul ei. Normalizarea schimburilor economice.

NORMALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) normaliza și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat pieselor de oțel spre a obține o structură normală cu granulație fină. [< normaliza].

NORMALIZARE s. f. 1. acțiunea de a (se) normaliza. 2. tratament termic aplicat pieselor de oțel spre a obține o structură normală, cu granulație fină. (< normaliza)

normaliza [At: IOANOVICI, TEHN. 160 / Pzi: ~zez / E: fr normaliser] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni firesc. 3 vt A face să se conformeze unei norme (2). 4 vt A elabora norme (2) interne. 5 vt (Pex) A standardiza.

*NORMALIZA (-izez) vb. tr. A readuce în stare normală [fr.].

NORMALIZA, normalizez, vb. I. Tranz. A readuce în stare normală, a face să devină normal. V. reglementa. Circulația a fost normalizată.

NORMALIZA vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni normal. [Cf. fr. normaliser].

NORMALIZA vb. I. tr., refl. a face să devină, a deveni normal. II. tr. 1. a supune unei norme. 2. (ec.) a elabora norme interne. ◊ a standardiza. (< fr. normaliser)

A NORMALIZA ~ez tranz. 1) A face să se normalizeze. 2) pop. v. A NORMA. /<fr. normaliser

A SE NORMALIZA pers. 3 se ~ează intranz. A deveni normal; a reveni la normal. /<fr. normaliser

normalizare s. f., g.-d. art. normalizării; pl. normalizări

normalizare s. f., g.-d. art. normalizării; pl. normalizări

normalizare s. f., g.-d. art. normalizării; pl. normalizări

normaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. normalizez, 3 normalizează; conj. prez. 1 sg. să normalizez, 3 să normalizeze

normaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 normalizează

normaliza vb., ind. prez. 1 sg. normalizez, 3 sg. și pl. normalizează

normalizez.

NORMALIZÁRE (< normaliza) s. f. 1. Acțiunea de a (se) normaliza și rezultatul ei. 2. (EC.) Elaborarea și aplicarea în cadrul unei unități economice a unor prescripții tehnice interne (norme interne) cu privire la calitate, la tipuri și la dimensiuni (obligatorii numai în cadrul unității respective). 3. (METAL.) Tratament termic aplicat pieselor de oțel cu scopul de a obține o structură de granulație fină, prin încălzire și răcire lentă în aer.

NORMALIZARE s. v. redresare.

NORMALIZARE s. îndreptare, redresare, refacere, (înv. fig.) sculare, sculătoare. (~ situației economice după o criză.)

NORMALIZA vb. v. redresa.

NORMALIZA vb. a (se) îndrepta, a (se) redresa, a (se) reface, (înv. și reg. fig.) a (se) scula. (Situația întreprinderii s-a ~.)

NORMALIZARE s. f. Acțiunea de a (se) normaliza. 1. cf. normaliza (1). Ciorapii elastici au drept scop reducerea varicelor picioarelor... și normalizarea circulației. ygrec, m. n. 60. Normalizarea schimburilor economice între țări. contemp. 1954, nr. 384, 6/5. 2. cf. normaliza (2). Prin normalizare... se înțelege operațiunea de clasificare a materialelor sau a diferitelor piese... din punct de vedere calitativ și dimensional, în scopul de a alege pe cele bune. ioanovici, Tehn. 236, cf. 185, pușcariu, l. r. i, 19. ♦ (Tehn.) Tratament termic aplicat pieselor de oțel, cu scopul de a obține o structură normală cu granulație fină. După normalizare, rezistențele mecanice ale fontelor cenușii cresc. ltr^2. Normalizarea trebuie să se execute la piese și la semifabricate. ib., cf. DER. – pl.: normalizări. – v. normaliza.

NORMALIZA vb. I. 1. tranz. și refl. A face să devină sau a deveni normal (1) Cf. dm, dl. Nu i-am dat voie acum, pînă poate se mai normalizează timpurile, t. popovici, se. 416. 2. Tranz. A face să se conformeze unei norme (2). cf. normal (2). Distanțele între nituri sînt normalizate în funcție de diametrul niturilor și de grosimea pieselor. ioanovici, Tehn. 160. ◊ refl. pas. Construcțiile diferite după sexul sau numărul subiectelor s-au normalizat, generalizîndu-se singularul. pușcariu, l. r. i, 346. Trebuia să se normalizeze limba, adică să se stabilească acel nivel al corectitudinii formelor. vianu, s. 193. – prez. ind.: normalizez. – Normal + suf. -iza. cf. fr. normaliser.