NÓRIA s.f. (Tehn.) Mașină hidraulică, folosită mai ales la irigații, cu cupe montate pe un lanț fără sfârșit care se umplu prin scufundare. [Pron. -ri-a. / < fr., sp. noria < ar. naura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

noríu, noríe, adj. (reg.) de culoarea norilor de ploaie; gri-vânăt.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nórie s. f., g.-d. art. nóriei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

enoríe f. (ngr. enoria, parohie, d. vgr. en-órios, din ăuntru [!] hotarelor, d. óros, hotar. V. afurisesc). Parohie, circumscripțiunea unuĭ preut [!]. Locuitoriĭ uneĭ enoriĭ. – Vechĭ și norie (vsl. noriĭa).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink