noriște sf [At: MARIAN, S. R. I, 249 / A și: nori~ / V: nour~ / Pl: ? / E: nor¹ + -iște] (Trs; Ban) 1 Cer înnorat. 2 (Pex) Atmosferă care prevestește ploaie.

nouriște sf vz noriște

noriște s.f. (reg.) cer înnorat, atmosferă care prevestește ploaie.

NORIȘTE s. f. (Transilv., Ban.) Cer înnorat, atmosferă care prevestește ploaie. Afară e înnourat, e nouriște. marian, s. r. i, 249, cf. pamfile, văzd. 62. E cu noriște. alr i 1 234/190, cf. 1 228/164, 1 234/166. – Accentuat și: noriște. alr i 1 234/166. – pl.:? -Și: nouriște s. f. – Nor¹ + suf. -iște.