nord-vest sns [At: IORGA, L. I, 313 / E: ger Nord-West] 1 Punct cardinal secundar situat la egală distanță între nord și vest Si: (înv) nord-ovest (1), nord-uest (1). 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unei regiuni etc. așezată, în raport cu un punct, o regiune etc., spre nord-vest (1) Si: (înv) nord-ovest (2), nord-uest (2).

NORD-VEST s. n. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și vest; parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări etc., așezată între nord și vest.

NORD-VEST s.n. Punct cardinal secundar, situat la egală distanță de nord și de vest; regiune, ținut etc. din această parte. [Cf. fr. nord-ouest, germ. Nordwest].

NORD-VEST s. n. punct cardinal secundar, la egală distanță de nord și de vest. (< germ. Nordwest)

Nord-Vest n. punct între N. și V.

nord-vest (punct cardinal) s. n.; abr. N-V

+Nord-Vest (zonă geografică) s. propriu n.

nord-vest s. n.; abr. N-V

nord-vest s. n., simb. N-V

nord-vest

Nord-Est, Nord-Vest (abreviat: N.-E., N.-V.).

PASAJUL DE NORD-VEST, ansamblu de strâmtori și canale în Arh. Arctic Canadian, care permite legătura între Oc. Atlantic și Oc. Pacific, prin intermediul Oc. Arctic. A fost descoperit de R.J. McLure (1850-1854), conducând o expediție de căutare a lui J. Franklin. Primul care a navigat prin P. de NV a fost Roald Amundsen (1903-1906).

NORD-VEST s. (GEOGR.) (înv.) nord-ovest.

NORD-VEST s. (GEOGR.) (înv.) nord-ovest.

NORD-OVEST s. v. nord-vest.

nord-ovest s. v. NORD-VEST.

nord-ovest s.n. sg. (înv.) nord-vest.