NONȘALANT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.

nonșalant, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~nți, ~e / E: fr nonchalant, ger nonschalant] (Frm) 1 Lipsit de grijă. 2 Degajat în comportament. 3 Care denotă nonșalanță. 4 Leneș.

NONȘALANT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. (Livr.) Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.

NONȘALANT, -Ă adj. (Liv.) Nepăsător; leneș. [< fr. nonchalant].

NONȘALANT, -Ă adj. indiferent, nepăsător; degajat. (< fr. nonchalant)

NONȘALANT ~tă (~ți, ~te) livr. Care manifestă nonșalanță; lipsit de griji. /<fr. nonchalant, germ. nonschalance

nonșalant (fam.) adj. m., pl. nonșalanți; f. nonșalantă, pl. nonșalante

nonșalant (fam.) adj. m., pl. nonșalanți; f. nonșalantă, pl. nonșalante

nonșalant adj. m., pl. nonșalanți; f. sg. nonșalantă, pl. nonșalante

NONȘALANT adj. v. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan.

nonșalant adj. v. DEGAJAT. DEZINVOLT. FIRESC. NATURAL. NEAFECTAT. NEARTIFICIAL. NECĂUTAT. NEPREFĂCUT. NESILIT. NESTUDIAT. SIMPLU. SPONTAN.