NON- Element de compunere care înseamnă „nu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat., fr. non-.

non- [At: DLR / E: lat non, fr non] Element de compunere cu semnificația „nu”.

NON- Element de compunere care însemnează „nu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat., fr. non-.

NON- Element prim de compunere savantă, folosit la formarea unor noțiuni negative care se află în raport de opoziție exclusivă cu noțiunea exprimată de elementul secund; ne-. V. in-. [< lat., fr., it., engl. non].

NON- pref. „absență totală, negație”. (< fr. non-, cf. lat. non, nu)

NON-EU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. [Pr.: -eu] – Non + eu (după fr. non-moi).

NON-STOP adj. invar., adv. (Care este) fără întrerupere; continuu. – Din engl., fr. non-stop.

PERSONA NON GRATA, personae non gratae, loc. s. f. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv; p. gener. persoană indezirabilă. – Loc. lat.

non troppo^[1] lav [At: DEX / E: it non troppo] (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Nu prea mult. corectat(ă)

non-eu sn [At: CONTEMP., 1949, nr. 120 / Pl: ~uri / E: non- + eu] (Fil) 1 Ceea ce există în afara eului. 2 Ceea ce nu este eu.

persona non grata sf [At: DEX² / Pl: ~ne ~te / E: lat persona non grata] 1 Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. 2 (Pgn) Persoană indezirabilă.

NONEU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. – Non + eu (după fr. non-moi).

NONSTOP adj. invar., adv. (Care este) fără întrerupere; continuu. – Din engl., fr. non-stop.

PERSONA NON GRATA subst. Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. p. gener. persoană indezirabilă. [Pr.: persona non grata] – Loc. lat.

NON TROPPO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Nu prea mult. [< it. non troppo].

NONEU s.m. Tot ce există în afara propriului eu al celui care folosește acest termen. [După fr. non-moi].

NON TROPPO loc. adv. (muz.) nu prea mult. (< it. non troppo)

NONEU s. m. (fil.) ceea ce există în afara propriului eu. (după fr. non-moi)

NONSTOP adj. inv., adv. fără întrerupere. (< engl., fr. non-stop)

nonstop adj. inv., s. (anglicism) Fără întrerupere ◊ „După 267 de zile cât a durat călătoria sa non-stop în jurul lumii [...] navigatorul solitar japonez K.H. a revenit recent în portul Osaka.” R.lit. 13 V 74 p. 6. ◊ „Programul magazinului: 721, non-stop.” R.l. 23 IX 75 p. 4. ◊ „Non-stop la Voinicelul.” I.B. 12 I 76 p. 7; v. și sex-magazin (din engl., fr. non-stop; FC II 168, 170, 265, 276, 280, 291; DMC 1960)

NONEU n. filoz. Tot ce este în afara persoanei care vorbește; ceea ce nu este eu. /non + eu

NONSTOP adj. invar. și adverbial Care este fără întrerupere; continuu. /<engl., fr. non-stop

* non-éŭ n. (fr. non, nu, și eŭ). În filosofie, totalitatea obĭectelor distincte de mine.

allegro ma non troppo (muz.) (it.) (desp. -le-gro) loc. adv.

non troppo (muz.) (it.) loc. adv.

non-eu [eu pron. eŭ] s. n., art. non-eul

!nonstop adj. invar., adv. (magazine ~, deschis ~)

persona non grata (lat.) loc. s. f., pl. personae non gratae [ae pron. e]

allegro ma non troppo (it.) (-le-gro) loc. adv.

non troppo (it.) loc. adv.

!non-eu [eu pron. eŭ] s. n., art. non-eul

non-stop adj. invar., adv.

persona non grata (lat.) loc. s. f., pl. personae non gratae [ae pron. e]

non troppo loc. adv.

noneu s. n. (sil. mf. non-), art. noneul

nonstop adj. invar.

persona non grata loc. lat.

relatio non harmonica (cuv. lat. „legătură nearmonică”) v. falsă relație.

NON și NONA gr. Nόνν/ος; -α < lat. nonnus „tată” nonna „mamă” 1. Nona. C-tin, 1763 (BCI XI 37; D Buc); – Otescu, muzician; – fost s. Ilfov; – jup. din Brașov, 1690 (Stavr 24); – Șt., neg. din Șchei-Brașov (DZF 31). 2. Nonea (Cept 36). 3. Nonu, M., act. sau o formă < ard. Iuăn (E. Petro- vici, DH V 580).

Persona grata (sau: non grata) (lat. „Persoană dorită”, sau „nedorită”) – Expresie prin care se arată că reprezentantul diplomatic al unei țări străine este acceptat pentru acreditarea lui, sau dimpotrivă, este indezirabil. Din limbajul diplomatic formula a trecut și în vorbirea curentă pentru a desemna o persoană binevenită, simpatizată sau una nedorită.