NOMOGRAFÍE s. f. Disciplină matematică având ca obiect întocmirea și folosirea nomogramelor. – Din fr. nomographie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NOMOGRAFÍE f. 1) Ramură a matematicii aplicate care se ocupă cu studiul nomogramelor, precum și cu modul de utilizare a acestora. 2) Proces constând în înlocuirea calculelor numerice cu cele grafice. /<fr. nomographie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOMOGRAFÍE s.f. 1. Tratat despre legi. ♦ Știință a legilor. 2. Ramură a matematicii care studiază construirea și folosirea practică a nomogramelor. [Gen. -iei. / < fr. nomographie, cf. gr. nomos – lege, graphein – a scrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOMOGRAFÍE s. f. 1. tratat despre legi. ◊ știință a legilor. 2. ramură a matematicii care studiază construirea și utilizarea nomogramelor. (< fr. nomographe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nomografíe s. f. (sil. -gra-), art. nomografía, g.-d. nomografíi, art. nomografíei; pl. nomografíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink