nomografie sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ii / E: fr nomographie] 1 (Îdt) Tratat despre legi. 2 (Îdt) Culegere de legi. 3 Ramură a matematicii aplicate care studiază modul de întocmire și de utilizare a nomogramelor, înlocuind calculele matematice cu simple lecturi ale unor reprezentări grafice.

NOMOGRAFIE s. f. Disciplină care are ca obiect întocmirea nomogramelor.

NOMOGRAFIE s.f. 1. Tratat despre legi. ♦ Știință a legilor. 2. Ramură a matematicii care studiază construirea și folosirea practică a nomogramelor. [Gen. -iei. / < fr. nomographie, cf. gr. nomos – lege, graphein – a scrie].

NOMOGRAFIE s. f. 1. tratat despre legi. ◊ știință a legilor. 2. ramură a matematicii care studiază construirea și utilizarea nomogramelor. (< fr. nomographe)

NOMOGRAFIE f. 1) Ramură a matematicii aplicate care se ocupă cu studiul nomogramelor, precum și cu modul de utilizare a acestora. 2) Proces constând în înlocuirea calculelor numerice cu cele grafice. /<fr. nomographie

nomografie (desp. -mo-gra-) s. f., art. nomografia, g.-d. nomografii, art. nomografiei

nomografie (-mo-gra-) s. f., art. nomografia, g.-d. nomografii, art. nomografiei

nomografie s. f. (sil. -gra-), art. nomografia, g.-d. nomografii, art. nomografiei; pl. nomografii

NOMO-₁ „lege, regulă, normă”. ◊ gr. nómos „lege, obicei, regulă” > fr. nomo-, germ. id., engl. id. > rom. nomo-. □ ~file (v. -fil₂), s. f. pl., frunze verzi asimilatoare, caracteristice fiecărei specii de plante; ~geneză (v. -geneză), s. f., concepție conform căreia evoluția își are propriile ei legi; ~graf (v. -graf), s. m., autor al unui tratat despre legi sau al unei culegeri de legi; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Tratat despre legi. 2. Disciplină matematică avînd ca obiect de studiu folosirea practică a nomogramelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică în plan, cu ajutorul liniilor gradate, a unei funcții cu una sau mai multe variabile.