4 intrări
9 definiții

Explicative DEX

noi3 vtr [At: PSALT. HUR. 85r/2 / Pzi: ~esc / E: nou] (Înv) 1-2 A (se) înnoi.

NOI1 = ÎNNOI.

NOI3 👉 NOU.

NOI2 pron. pers. pl. de pers. 1-iu (dat. nouă, ac. pe noi) [lat. n o s].

înoĭésc v. tr. (d. noŭ). Fac din noŭ, înlocuĭesc, schimb, restaurez: a înoi o haĭnă, un gard. V. refl. Mă îmbrac în haĭna noŭă. – Și înnoĭesc. Greșit reînoĭesc.

*reînoĭésc v. tr. (re- și înoĭesc, după fr. rénover). Greșit îld. înoĭesc.

Arhaisme și regionalisme

noi2, noiesc, vb. IV (înv.) a (se) înnoi.

noi1 s. pl. (reg.) 1. (în superstiții) cenușă, cărbuni, frunze etc. (nouă elemente), care intră în compoziția unor leacuri băbești. 2. (urmat de determinarea „de apă”) rouă; zori. 3. (în expr.) a lua noi = a lua apă neîncepută pentru descântece și leacuri băbești; a fi luat noi = a nu spune nimic, a tăcea chitic; a se îmbolnăvi de reumatism.

noi, s.n. – (înv.) 1. Picuri de rouă. 2. Stropi de apă de pe roata morii; ziori. Termenul s-a conservat doar în incantațiile descântecelor și în practicile magice. Mai are sensul de „apă neîncepută”. – Probabil în relație cu lat. novus „nou, tânăr, proaspăt” > rom. nou, cu același sens.

Intrare: noit
noit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • noit
  • noitul
  • noitu‑
  • noi
  • noita
plural
  • noiți
  • noiții
  • noite
  • noitele
genitiv-dativ singular
  • noit
  • noitului
  • noite
  • noitei
plural
  • noiți
  • noiților
  • noite
  • noitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înoi
verb (VT408)
Formă arhaică, ieșită din uz.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înoi
  • ‑noi
  • înoire
  • ‑noire
  • înoit
  • ‑noit
  • înoitu‑
  • ‑noitu‑
  • înoind
  • ‑noind
  • înoindu‑
  • ‑noindu‑
singular plural
  • înoiește
  • ‑noiește
  • înoiți
  • ‑noiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înoiesc
  • ‑noiesc
(să)
  • înoiesc
  • ‑noiesc
  • înoiam
  • ‑noiam
  • înoii
  • ‑noii
  • înoisem
  • ‑noisem
a II-a (tu)
  • înoiești
  • ‑noiești
(să)
  • înoiești
  • ‑noiești
  • înoiai
  • ‑noiai
  • înoiși
  • ‑noiși
  • înoiseși
  • ‑noiseși
a III-a (el, ea)
  • înoiește
  • ‑noiește
(să)
  • înoiască
  • ‑noiască
  • înoia
  • ‑noia
  • înoi
  • ‑noi
  • înoise
  • ‑noise
plural I (noi)
  • înoim
  • ‑noim
(să)
  • înoim
  • ‑noim
  • înoiam
  • ‑noiam
  • înoirăm
  • ‑noirăm
  • înoiserăm
  • ‑noiserăm
  • înoisem
  • ‑noisem
a II-a (voi)
  • înoiți
  • ‑noiți
(să)
  • înoiți
  • ‑noiți
  • înoiați
  • ‑noiați
  • înoirăți
  • ‑noirăți
  • înoiserăți
  • ‑noiserăți
  • înoiseți
  • ‑noiseți
a III-a (ei, ele)
  • înoiesc
  • ‑noiesc
(să)
  • înoiască
  • ‑noiască
  • înoiau
  • ‑noiau
  • înoi
  • ‑noi
  • înoiseră
  • ‑noiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînoi
  • reînoire
  • reînoit
  • reînoitu‑
  • reînoind
  • reînoindu‑
singular plural
  • reînoiește
  • reînoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînoiesc
(să)
  • reînoiesc
  • reînoiam
  • reînoii
  • reînoisem
a II-a (tu)
  • reînoiești
(să)
  • reînoiești
  • reînoiai
  • reînoiși
  • reînoiseși
a III-a (el, ea)
  • reînoiește
(să)
  • reînoiască
  • reînoia
  • reînoi
  • reînoise
plural I (noi)
  • reînoim
(să)
  • reînoim
  • reînoiam
  • reînoirăm
  • reînoiserăm
  • reînoisem
a II-a (voi)
  • reînoiți
(să)
  • reînoiți
  • reînoiați
  • reînoirăți
  • reînoiserăți
  • reînoiseți
a III-a (ei, ele)
  • reînoiesc
(să)
  • reînoiască
  • reînoiau
  • reînoi
  • reînoiseră
Intrare: noi (vb.)
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • noi
  • noire
  • noit
  • noitu‑
  • noind
  • noindu‑
singular plural
  • noiește
  • noiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • noiesc
(să)
  • noiesc
  • noiam
  • noii
  • noisem
a II-a (tu)
  • noiești
(să)
  • noiești
  • noiai
  • noiși
  • noiseși
a III-a (el, ea)
  • noiește
(să)
  • noiască
  • noia
  • noi
  • noise
plural I (noi)
  • noim
(să)
  • noim
  • noiam
  • noirăm
  • noiserăm
  • noisem
a II-a (voi)
  • noiți
(să)
  • noiți
  • noiați
  • noirăți
  • noiserăți
  • noiseți
a III-a (ei, ele)
  • noiesc
(să)
  • noiască
  • noiau
  • noi
  • noiseră
Intrare: reînoit
reînoit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reînoit
  • reînoitul
  • reînoitu‑
  • reînoi
  • reînoita
plural
  • reînoiți
  • reînoiții
  • reînoite
  • reînoitele
genitiv-dativ singular
  • reînoit
  • reînoitului
  • reînoite
  • reînoitei
plural
  • reînoiți
  • reînoiților
  • reînoite
  • reînoitelor
vocativ singular
plural
înoit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înoit
  • ‑noit
  • înoitul
  • înoitu‑
  • ‑noitul
  • ‑noitu‑
  • înoi
  • ‑noi
  • înoita
  • ‑noita
plural
  • înoiți
  • ‑noiți
  • înoiții
  • ‑noiții
  • înoite
  • ‑noite
  • înoitele
  • ‑noitele
genitiv-dativ singular
  • înoit
  • ‑noit
  • înoitului
  • ‑noitului
  • înoite
  • ‑noite
  • înoitei
  • ‑noitei
plural
  • înoiți
  • ‑noiți
  • înoiților
  • ‑noiților
  • înoite
  • ‑noite
  • înoitelor
  • ‑noitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „noit” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1