căutare avansată
Din totalul de 132 sunt afișate 16 definiții pentru eu (pron.), noi (s.n.), noi (vb.), noi, nou   conjugări / declinări

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemnează pe cel care vorbește și persoana s-au persoanele care acesta și le asociază în vorbire) Sa înserat și noi tot pe loc stăm.Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasă; în țara, în regiunea etc. de baștină. 2. (La dativ, în formele ne, ni, cu valoare posesivă) Casa ne e frumoasă. (Cu valoare de dativ etic) Ne ești departe. 3. (La dativ s-au l-a acuzativ, în forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam midte. 4. (În stilul oficialadministrativ) Eu. Noi, directorul școli, am hotărât. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem că una dintre caracteristicile muzici este melodia. Mulțumim celor care neau ajutat. [Dat.: nouă, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemnează pe cel care vorbește și persoana s-au persoanele care acesta și le asociază în vorbire) Sa înserat și noi tot pe loc stăm.Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasă; în țară, în regiunea etc. de baștină. 2. (La dativ, în formele ne, ni, cu valoare posesivă) Casa ne e frumoasă. (Cu valoare de dativ etic) Ne ești departe. 3. (La dativ s-au l-a acuzativ, în forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (În stilul oticialadministrativ) Eu. Noi, directorul școli, am hotărât. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem că una dintre caracteristicile muzici este melodia. Mulțumim celor care neau ajutat. [Dat.: nouă, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

noi pr., d. acc. nóuă, neacc. ne (ne dă), ne- (nea dat), -ne (dândune), -ne- (danear), ni (ni se dă), ni- (nil dă), -ni- (dândunise); ac. acc. noi (prep. + ~), neacc. ne (ne vede), ne- (nea văzut), -ne (văzândune), -ne- (vedeanear)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

NOI pron. pers., pers.1 pl. (nouă, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indică grupul de persoane, în care se include și vorbitorul) ~ am fost l-a spectacol. ◊ ~ între ~ în cercul nostru; decât între noi; între ai noștri. 2) (formele atone de dativ, înaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orașul ne e frumos. 3) (se folosește k plural al modestiei, având valoare de persoana1 singular) (Noi) vom face totul. 4) înv. (în stilul oficialadministrativ se folosește k plural al autorități) Eu. Noi, domnitorul Moldovei... /<lat. nos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

noi pr., d. acc. nóuă, neacc. ne, ne-, -ne (dândune), -ne-, ni, ni-, -ni- (spunândunise ); ac. acc. noi, neacc. ne, ne-, -ne (văzândune), -ne- (vedeanear)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

noi1 s. pl. (reg.) 1. (în superstiți) cenușă, cărbuni, frunze etc. (nouă elemente), care intră în compoziția unor leacuri băbești. 2. (urmat de determinarea „de apă”) rouă; zori. 3. (în expr.) a loa noi = a loa apă neîncepută pentru descântece și leacuri băbești; a fii loat noi = a nu spune nimic, a tăcea chitic; a se îmbolnăvi de reumatism.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

noí2, noiésc, vb. IV (înv.) a (se) înoi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nói pron.Pers. I pl. a pron. personal. – Mr., megl. noi. Lat. nos (Pușcariu 1188; CandreaDens., 1239; REW 5960), cf. it. noi, prov., cat., v. sp., port. nos, fr. nous. Dativul are o formă tonică, nouălat. nobῑs, și o formă atonă, nelat. nῑs. Finala în -i nu este clară; cf. Rohlfs, It., 498, care se gîndește l-a un reflex al formelor oblice (nobῑsnoi, vobῑsvoi); dupe ipoteza mai puțin probabilă a lui Pascu, Beiträge, 18, ar fii terminație de plural.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

noi pr. pl. de întâia persoană. [Lat. NOS].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

noĭ, pron. personal de pers. I pl. (lat. nos, noĭ, it. noi, pv. pg. cat. vfr. nos, nfr. nous): eŭ merg, noĭ mergem. V. ne 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

EU, pron. pers. 1, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi lea spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătuși, luândumi zioa bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici miai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oameni mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) Mam trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una l-a diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia numi trebuie. II. S. n. (Fil.; Psih.) Nucleu al personalități; (l-a Freud) instanța conștientă a psihicului care echilibrează forțele cărora le este supus individul; totalitatea impulsurilor instinctive și a relaților cu lumea exterioară. [Pr.: (I) ieu. – (I) Dat. mie, îmi, mi; acuz. mine, mă, m-. – Var.: (pop., I) io pron. pers. 1 sg.] – (I) Lat. ego, mihi, me, (II) calc dupe fr. [le] moi, germ. [das] Ich.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOU, NÓUĂ, noi, adj., s. n. 1. Adj. Făcut s-au creat (relativ) de curând; care apare pentru prima dată. ◊ Lună nouă = fază a Luni când aceasta este în conjuncție și când fața dinspre Pământ, nefind luminată, este invizibilă; timpul când Luna este în această fază. Crai nou = nume popular dat Luni în prima ei fază (când are forma unei seceri subțiri). Lumea nouă = America. ◊ Expr. Ce mai (e) nou? ~ ce sa mai întâmplat în ultima vreme? ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anului în curs s-au a anului imediat anterior. 2. Adj. Care apare în locul unui lucru, al unei fințe etc. mai vechi; de azi, contemporan, actoal. 3. S. n. Element care apare l-a un moment dat în procesul dezvoltări unui fenomen și se deosebește fundamental de elementele vechi, care reușește să le domine. 4. Adj. Care a fost executat s-au cumpărat de curând; care se află în bună stare; care nu a mai fost folosit s-au a fost puțin folosit. 5. Adj. Cu aspect și conținut schimbat; transformat în bine; reînoit, refăcut. ♦ Evoloat, perfecționat. 6. Adj. Care sa ivit de curând, recent. ◊ Expr. Lume nouă! exclamație familiară cu care întâmpinăm pe oaspeți rari. 7. Adj. Care se adaugă (întro succesiune) l-a ceva (de același fel) ce exista de mai înainte, care este încă unul pe lângă cel existent. ◊ Loc. adv. Din nou = încă o dată, iarăși, iar. 8. Adj. Lipsit de experiență, neexperimentat (din cauza absenței unei practici suficiente). [Pl. și: (f.) nouă] – Lat. novus, -a.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

EU, (I) pron. pers. 1 sg. (II) euri, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi lea spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătuși, luândumi zioa bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici miai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oameni mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) Mam trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una l-a diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia numi trebuie. II. S. n. (Fil.) Ceea ce constituie individoalitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștința individoală a omului. [Pr.: (I) ieu.Var.: (I, pop.) io pron. pers. 1 sg.] – Lat. ego, mihi, me.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

NOU, NÓUĂ, noi, adj. I. 1. Făcut s-au creat (relativ) de curând; care apare pentru prima dată. ◊ Lună nouă = fază a Luni când aceasta este în conjuncție și când fața dinspre Pământ, nefind luminată, este invizibilă; timpul când Lună este în această fază. Crai nou = nume popular dat Luni în prima ei fază (când are forma unei seceri subțiri). (Azi rar) Lumea nouă = America. ◊ Expr. Ce mai (e) nou? = ce sa mai întâmplat în ultima vreme? ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anului în curs s-au a anului imediat anterior. 2. Care apare în locul unui lucru, al unei fințe etc. mai vechi; de azi, contemporan, actoal. ♦ (Substantivat, n.) Element care apare l-a un moment dat în procesul dezvoltări unui fenomen și care, în luptă cu elementele vechi, iese învingător. 3. Care a fost executat s-au cumpărat de curând; care se află în bună stare; care nu a mai fost folosit s-au a fost puțin folosit. 4. Cu aspect și conținut schimbat; transformat în bine; reînoit, refăcut. ♦ Evoloat, perfecționat. 5. Care sa ivit de curând, recent. ◊ Expr. Lume nouă! exclamație familiară cu care întâmpinăm pe oaspeți rari. 6. Care se adaugă (întro succesiune) l-a ceva (de același fel) ce exista de mai înainte, care este încă unul pe lângă cel existent. ◊ Loc. adv. Din nou = încă o dată, iarăși, iar. II. Lipsit de experiență, neexperimentat (din cauza absenței unei practici suficiente). [Pl. și: (f.) nouă] – Lat. novus, -a.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

Ánul Nou (sărbătoare) s. propriu m., g.-d. Ánului Nou
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

crainóu (lună nouă) s. m.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink