NOÉMĂ s.f. 1. (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Termen care desemnează obiectul gândirii, conținutul ideii, datul intuiției, conținutul unei propoziții. 2. (Lingv.) Semnificatul unui glosem. [Pron. no-e-. / cf. fr. noème, gr. noema – gând, percepție < noein – a gândi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOÉMĂ s. f. 1. (fil.) idee, conținut al gândirii. 2. (lingv.) semnificatul unui glosem. (< fr. noème, gr. noema)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NOÉMĂ s. v. idee.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

noémă s. f., pl. noéme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink