nodătură sf [At: LM / Pl: ~ri / E: noda + -ătură] (Reg) 1 Articulație. 2 Loc unde se încheie doi căpriori. 3 Za de lanț.

nodătură, nodături, s.f. (reg.) 1. încheietură, articulație. 2. loc unde se încheie, se leagă doi căpriori.

NODĂTURĂ s. f. (Regional) 1. Încheietură, articulație. cf. LM. Încheieturile și nodăturile lui. Gr. S. VI, 157. 2. Loc unde se încheie, se leagă doi căpriori (Hățăgel-Hațeg). Chest II 226/48. 3. Za (de lanț) (Isbiceni-Corabia). ALR II/I MN 152, 3 948/886. Nodăturile, belĉugele lanțului. ib. – pl.: nodături. – Noda + suf. -ătură.