nodurar sn [At: F (1885), 366 / V: (reg) ~dor~, năd~ / Pl: ~e / E: nod + -ar] 1 Parte a războiului de țesut care este alcătuită dintr-un fuscel gros, legat de fusul sau sulul dinapoi și de care se prind capetele urzelii când se învelește pânza. 2 (Reg) Uruioc. 3 (Mun) Jug de cai. 4 (Bot; reg) Răculeț (Polygonum bistorta). 5 (Bot; reg) Iarbă-roșie (Polygonum persicaria). corectat(ă)

nădurar sn vz nodurar

nodorar sn vz nodurar

nodurar s. n., pl. nodurare

nodurar s. n., pl. nodurare

nodurar s. n., pl. nodurare

NODURAR s. v. răculeț.

nodurar s. v. RĂCULEȚ.

NODURAR s. n. 1. Parte a războiului de țesut care este alcătuită dintr-un fuscel gros, legat de fusul sau sulul dindărăt și de care se prind capetele urzelii cînd se învelește pînza. Nodurariu se numește un fuscel ceva mai lung și mai grosuț. f (1885), 366, cf. pamfile, a. r. 30. Firele trec prin spată și se leagă de nodurar. h xvii 141, cf. x 22, 69, 357, 508, 539, xii 33, xviii 33. Un fecior... O luat un băț de nodurari Ș-o apucat prin sat după plugari. i. cr. iii, 305. Am legat pînza cu nodurarul. chest. v/82, cf. a ii 7, viii 4, ix 2. ♦ (Regional) Uruioc (Volovăț-Rădăuți). alr i 1 292/385. 2. (Prin Munt.) „Jug de cai”, alr ii/705, cf. 5 297/705, 723. 3. (Regional) Numele a două plante: a) răculeț (Polygonum bistorta). cf. brandza, fl. 426, barcianu, rianu, d. s., panțu, pl. ; b) iarbă-roșie (Polygonum persicaria). cf. brandza, fl. 426, șez. xv, 48. – pl.: nodurare. – Și: (regional) nodorar (tdrg, alr ii 5 297/705, 723, glosar reg.), nădurar (glosar reg.) s. n. – Nod + suf. -urar.