NOCTILUCA s.m. Protozoar marin cu corpul sferic, prevăzut cu un flagel fosforescent. [< lat. noctiluca miliaris, cf. fr. noctiluque].

NOCTILUCA s. m. protozoar marin, sferic, prevăzut cu un flagel fosforescent. (< fr. noctiluque, lat. noctiluca)

noctiluc, ~ă [At: LM / Pl: ~uci, ~uce / E: lat noctilucus, -a, -um, fr noctiluque] 1 a (Rar; d. unele specii de vietăți) Care are proprietatea de a răspândi în întuneric o lumină fosforescentă. 2 smf Protozoar marin cu corpul sferic, gelatinos, străveziu și fosforescent, prevăzut cu un flagel și cu un tentacul (Noctiluca miliaris).

noctiluc adj. m., pl. noctiluci; f. sg. noctilucă, pl. noctiluce

NOCTILÚCA (< fr. {i}; {s} lat. noctiluca „care luminează noaptea”) s. f. Specie de flagelat marin, fosforescent, cu corpul sferic, de c. 2 mm în diametru, prevăzut cu un tentacul (Noctiluca miliaris). În cantități mari provoacă fosforescența apei de mare. Trăiește și în Marea Neagră.

NOCTILUC, -Ă adj., s. m. 1. adj. (Rar; despre unele specii de vietăți) Care are proprietatea de a răspîndi în întuneric o lumină fosforescentă. cf. LM. 2. s. m. și f. Protozoar marin, cu corpul sferic, gelatinos, străveziu și fosforescent, prevăzut cu flagel și cu un tentacul (Noctiluca miliaris). Mii de lampioane Ar fi aprins pe ape și-n aer noctilucii Ca-n timpul unei mîndre serbări venețiane. SĂM. VI, 633. cf. DN. Noctiluca... determină fosforescența apei de mare. DER. – pl.: noctiluci, -e. – Din lat. noctilucus, -a, -um, fr. noctiluque.