11 definiții pentru «nociv»   declinări

NOCÍV, -Ă, nocivi, -e, adj. Vătămător, distrugător (pentru sănătatea, viața, dezvoltarea cuiva). Substanță nocivă. – Din fr. nocif, lat. nocivus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NOCÍV, -Ă, nocivi, -e, adj. Vătămător, distrugător (pentru sănătatea, viața, dezvoltarea cuiva). Substanță nocivă. – Din fr. nocif, lat. nocivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

nocív adj. m., pl. nocívi; f. nocívă, pl. nocíve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NOCÍV adj. 1. v. dăunător. 2. v. contraindicat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Nociv ≠ nevătămător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOCÍV ~ă (~i, ~e) 1) (despre substanțe, mediu etc.) Care poate aduce daune organismelor vii; contraindicat. Substanțe ~e. 2) fig. Care dăunează; cu acțiune negativă; dăunător. Influență ~ă. /<fr. nocif, lat. nocivus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOCÍV, -Ă adj. Vătămător, distrugător. [Cf. fr. nocif, lat. nocivus < nocere – a vătăma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOCÍV, -Ă adj. vătămător, dăunător (pentru sănătate), distrugător. (< fr. nocif, lat. nocivus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nocív adj. m., pl. nocívi; f. sg. nocívă, pl. nocíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* nocív, -ă adj. (lat. nocivus = nócuus, vătămător). Vătămător.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

* nocív, -ă adj. (lat. nocivus = nócuus, vătămător). Vătămător.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink