3 intrări
18 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
nobilitare sf [At: VASICI, M. I, 161 / Pl: ~tări / E: nobilita2] (Înv) 1 Îmbunătățire a proprietăților unei substanțe, ale unui material Si: înnobilare. 2 Acordare a unui titlu nobiliar Si: înnobilare.
NOBILITAR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NOBILITAR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
nobilita2 vt [At: VASICI, M. I, 188/23 / Pzi: -tez / E: lat nobilitare] (Înv) 1 A îmbunătăți prin diverse procedee proprietățile unor substanțe, materiale etc. Si: a înnobila. 2 (Fșa) A acorda un titlu nobiliar Si: a înnobila.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nobilita1 sfi [At: GOLESCU, Î. 124 / E: it nobilitá] (ltî) Nobilime (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nobilitar, ~ă a [At: GT (1838), 11/22 / V: ~iu / Pl: ~i, ~e / E: cf fr nobiliaire] (Înv; Trs) 1-6 Nobiliar (1-6). 7 (Îs) Diplomă (sau carte) ~ă Act prin care i se acordă cuiva un titlu nobiliar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nobilitariu, ~ie a vz nobilitar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOBILITAR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Neobișnuit) Care se referă la nobilime, privitor la nobilime. Despre importanța documentelor nobilitare ale familiilor romîne. ODOBESCU, S. I 493.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nobilitare s. f., g.-d. art. nobilitării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nobilitar (înv.) adj. m., pl. nobilitari; f. nobilitară, pl. nobilitare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nobilitar (înv.) adj. m., pl. nobilitari; f. nobilitară, pl. nobilitare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nobilita vb., ind. prez. 3 sg. nobilitează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nobilitar adj. m., pl. nobilitari; f. sg. nobilitară, pl. nobilitare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NOBILITA vb. v. înnobila.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NOBILITAR adj. v. nobiliar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nobilita vb. v. ÎNNOBILA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nobilitar adj. v. NOBILIAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
nobilitare s.f. (înv.) 1. îmbunătățire, perfecționare a proprietăților; înnobilare. 2. acordare a unui titlu nobiliar; înnobilare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nobilitar, nobilitară, adj. (înv.) nobiliar; (în sintagme) diplomă nobilitară = carte de boierie, carte de nemeșug.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: MDN '08, DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
nobilitar, nobilitarăadjectiv
- 1. Care se referă la nobilime, privitor la nobilime. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nobiliar
- Despre importanța documentelor nobilitare ale familiilor romîne. ODOBESCU, S. I 493. DLRLC
-
etimologie:
- nobiliaire DEX '98 DEX '09