NOBÉLIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale artificială. – Din fr. nobelium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NOBÉLIU n. Metal radioactiv obținut pe cale artificială. /<fr. nobélium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOBÉLIU s.n. (Chim.) Element transuranic sintetic. [Pron. -liu. / < fr. nobélium, germ. Nobelium, cf. A. Nobel – chimist suedez].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOBÉLIU s. n. element chimic transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. nobélium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nobéliu s. n. [-liu pron. -liu], art. nobéliul; simb. No
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

NOBÉLIU (‹ fr. {i}; {s} n. pr. A. Nobel) s. n. Element chimic transuranic (No; nr. at. 102, m. at. 254), obținut pe cale artificială în 1957.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink