noajă sf [At: NECULCE, L. 238 / Pl: ~je, (rar) ~ji / E: nct] 1 (Îrg; udp „de”) Grup de animale domestice sau sălbatice care merg în rând, ca un cârd de păsări călătoare. 2 (Reg) Vită prăpădită. 3 (Reg) Femeie foarte slabă.

noájă f., pl. nojĭ (V. nojesc). Est. Ceată, haĭtă: o noajă de lupĭ (Neam. Rom. Lit. 2, 811).

NOAJĂ s.f. (Mold.) Haită. Așe le-u dat turcii năvală, ca o noajă de lupi într-o turmă de oi. NECULCE. Etimologie necunoscută.

noajă, noaje, s.f. (înv. și reg.) 1. grup de animale domestice sau sălbatice care merg în rând. 2. vită prăpădită. 3. femeie foarte slabă.

noájă, noaje, s.f. (reg.) Haită (de lupi sau câini): „A bucinat a doua oară și s-au adunat de aici noajele de lupi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 47). ■ Termen general și unic în Maram. Istoric. – Et. nec. (MDA).

noajă, noaje, s.f. – (reg.) Haită (de lupi). Termen general și unic în Maramureșul istoric (ALR, 1961: 676). „Un mare număr de lupi este numit în Maramureș noajă de lupi” (Latiș, 1993: 175). (Maram.). – Et. nec. (MDA).

noajă, -e, s.f. – Haită (de lupi). Termen general și unic în Maramureșul istoric, atestat exclusiv în această regiune (ALR 1961: 676). „Un mare număr de lupi este numit în Maramureș noajă de lupi” (Latiș 1993: 175). – Et. nec. (MDA).