NITUITÚRĂ, nituituri, s. f. Nituire; (concr.) loc unde s-a realizat o nituire. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NITUITÚRĂ ~i f. Loc unde s-au pus nituri. /a nitui + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nituitúră s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. nituitúrii; pl. nituitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink