NITRÚRĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NITRÚRĂ s. f. azotură. (< fr. nitrure)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NITRÚRĂ s. v. azotură. (~ este o combinație a amoniacului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

A NITRURÁ ~éz tranz. (oțeluri) A supune unor procese de încălzire într-un mediu de amoniac și de răcire lentă (pentru a mări duritatea). /<fr. nitrurer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NITRURÁ vb. I. tr. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. [< fr. nitrurer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NITRURÁ vb. tr. a trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. (< fr. nitrurer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nitrurá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. nitruréz, 3 sg. și pl. nitrureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink