nitrificare sf [At: LM / Pl: ~cări / E: nitrifica] Proces prin care amoniacul provenit din descompunerea substanțelor organice sau din sol se transfonnă în acid azotos și apoi în acid azotic, sub acțiunea bacteriilor nitrificatoare Si: (rar) nitrificație.

NITRIFICARE, nitrificări, s. f. Procesul de oxidare a amoniacului rezultat din descompunerea compușilor animali și vegetali de către microorganismele din sol, cu producere de nitrați.

NITRIFICARE s.f. Proces de oxidare a amoniacului, produs prin descompunerea compușilor animali și vegetali de către microorganismele din sol; nitrificație. [< nitrifica].

NITRIFICARE s. f. transformare a amoniacului și a compușilor de amoniac din sol în nitrați, sub influența unor bacterii; nitrificație. (< nitrifica)

nitrifica vt [At: DL / Pzi: nitrific / E: fr nitrifier] (Chm; d. amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unei bacterii, în azotați folosiți de plante în sinteza materiei organice.

NITRIFICA, pers. 3 nitrifică, vb. I. Tranz. A produce o nitrificare.

NITRIFICA, pers. 3 nitrifică, vb. I. Tranz. A produce o nitrificare. – După fr. nitrifier.

NITRIFICA vb. I. tr. A produce o nitrificare. ♦ refl. A suferi procesul de nitrificare. [P.i. nitrific, 3,6 -că. / după fr. nitrifier].

NITRIFICA vb. tr. a produce o nitrificare. (după fr. nitrifier)

A SE NITRIFICA pers. 3 se nitrifică intranz. (despre amoniacul din sol) A se transforma în nitrați. /După fr. nitrifier

* nitrífic, a -á v. tr. (nitru și -fic din edific). Prefac în nitru.

nitrificare (desp. ni-tri-) s. f., g.-d. art. nitrificării; pl. nitrificări

nitrificare (ni-tri-) s. f., g.-d. art. nitrificării; pl. nitrificări

nitrificare s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. nitrificării; pl. nitrificări

nitrifica (a ~) (desp. ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrifică, imperf. 3 pl. nitrificau; conj. prez. 3 să nitrifice

nitrifica (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrifică

nitrifica vb. (sil. -tri-), ind. prez. 3 sg. nitrifică

NITRIFICARE s. (BIOL.) nitrificație. (~ amoniacului.)