niprală sf [At: CIHAC, II, 216 / V: ~rea~ / Pl: ~le / E: nct] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu păstăi ale căror semințe, puțin turtite, au pete purpurii-negricioase (Lupinus lutens). 2 Planta erbacee Lupinus albus. 3 Planta erbacee Lupulus albus. 4 (Îf nipreală) Cutcurig (Helleborus odorus).

NIPRALĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze digitate și cu flori galbene, plăcut mirositoare. /Orig. nec.

niprală f. plantă mult cultivată mai cu seamă în terenuri nisipoase ca îngrășământ viu (Lupinus luteus). [Origină necunoscută].

niprálă f., pl. e (cp. cu ngr. lupinári, a.l.). O plantă leguminoasă papilionacee care se cultivă pin locurile nisipoase ca îngrășămînt viŭ (lupinus lúteus). V. slonecĭnic.

nipreală sf vz niprală

niprală (desp. ni-pra-) s. f., g.-d. art. nipralei; pl. niprale

niprală (ni-pra-) s. f., g.-d. art. nipralei; pl. niprale

niprală s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. nipralei; pl. niprale

NIPRALĂ s. v. lupin.

NIPREALĂ s. v. cucurig.

nipreală s. v. CUCURIG.

niprală (niprale), s. f. – Plantă (Lupinus luteus). Origine necunoscută.

NIPRÁLĂ s. f. Plantă furajeră, folosită și ca îngrășământ verde, din familia leguminoaselor., înaltă de 80-120 cm, cu frunze palmat-compuse și cu flori galbene (Lupinus luteus); are fructe păstăi, cu semințe turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase.