níngă! interj. (reg.) iată!, iacă!, ia!, uite!
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NÍNGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz., impers. 1. A cădea zăpadă. ◊ Expr. (Parcă) îi tot ninge și-i plouă (întruna), se spune despre o persoană veșnic nemulțumită, posomorâtă. A-i ninge în barbă (sau pe cap, în păr) = a încărunți. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu zăpadă. 2. A cădea ca fulgii de zăpadă; a cerne. ♦ Tranz. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). – Lat. ningere.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
GabiAlex
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A NÍNGE pers. 3 nínge 1. intranz. A cădea zăpadă. Peste noapte a nins. ◊ Plouă-ninge, drumul nu stă se spune pentru a sublinia, că viața nu se întrerupe orice s-ar întâmpla. Îi tot ninge și-i plouă (întruna) se spune despre cineva care este mereu nemulțumit. 2. tranz. 1) A acoperi cu ninsoare. 2) fig. A acoperi cu păr cărunt. 3) fig. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). /<lat. ningere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nínge (-g, níns), vb. – A cădea zăpadă. – Mr. (înv.) mîndzire. Lat. ningĕre (Pușcariu 1183; Candrea-Dens., 1232; REW 5926), cf. calabr. ningi „zăpadă”. – Der. ningău, s. m. (decembrie, ninsoare); nins, adj. (cu zăpadă; alb ca zăpada); ninsoare, s. f. (nămete, viscol, zăpadă); ninsoriu, adj. (nins, alb ca zăpada).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nínge vb., ind. prez. 3 sg. nínge; conj. prez. 3 sg. níngă; part. nins
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i ninge și a-i ploua expr. a fi abătut / posomorât / deprimat; a găsi defecte oricui sau la orice.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink