nimiteț sn vz nemeteț

NIMITEȚ 👉 NEMETEȚ.

NIMITEȚ s. n. v. nimitez.

nimitéț și -éz V. nemeteț.

nămeteț sn vz nemeteț

nemeteț sn [At: (a. 1658) URICARIUL, XVI, 202 / V: (îrg) nă~, ~tez^[1], nimi~, nimitez / Pl: ~uri / E: cf rs наметка] 1 (Îrg) Văl subțire cu care se acoperă capul. 2 (Îrg) Țesătură din care se fac văluri pentru cap. 3 (Îrg; spc) Văl de mireasă. 4 (Îrg; spc) Pânză subțire cu care se acoperă fața mortului. 5 (Reg) Dantelă. corectat(ă)

nemetez sn vz nemeteț

nimitez sn vz nemeteț

†NEMETEȚ, NIMITEȚ, NIMITEZ sbst. Mold. Bucov. Vălul miresei; ori-ce văl subțire [comp. bg. namĕtamŭ „a acoperi cu o haină”].

NEMITEȚ s. n. v. nimitez.

NIMITEZ, nimitezuri, s. n. (Mold., Bucov.) Văl de lînă sau de mătase subțire cu care femeile își acoperă capul; zăbranic. Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez. EMINESCU, O. I 96. – Variante: nimiteț, nemiteț (MARIAN, NU. 247) s. n.

nemeteț n. Mold. hobotul miresei: pe oglinzi negre un negru nemeteț EM. [Slav. NAMETŬ, cort, lit. ce s’a aruncat peste (litfan NAMETAS, văl)].

nemetéț n., pl. e (d. nemete, adică ceĭa ce s’a pus deasupra). Est. Vechĭ. Văl. – Azĭ rar și nimi- și nimitéz.

nimitez (reg.) s. n., pl. nimitezuri

nimitez (reg.) s. n., pl. nimitezuri

nimitez s. n., pl. nimitezuri

nimiteț s. n. v. nemeteț.

nemeteț, nemetețuri s. m. 1. (Înv. și reg.) Văl subțire cu care se acoperă capul; țesătură din care se fac văluri pentru cap. ♦ Pânză (subțire) cu care se acoperă fața mortului. 2. (Reg.) Dantelă. [Var.: nimiteț s. n.] – Din urs. nametka.

NEMETEȚ s. n. (Mold.) Văl. Datu-i-au de-au înghițit un nemeteț unsu și, trăgîndu-l afară, i-au adus mațele la gură. PSEUDO-COSTIN, 31^r. Etimologie: cf. rus. nametka.

nemeteț, nemetețuri, s.n. 1. (înv. și reg.) văl subțire pentru cap; țesătură pentru văluri de cap. 2. văl de mireasă. 3. pânză pentru acoperirea feței mortului. 4. (reg.) dantelă.