nimicire sf [At: MARCOVICI, D. 21/3 / Pl: ~ri / E: nimici] 1 Desființare. 2 Reducere la nimic Si: distrugere, exterminare, lichidare, (înv) nimicnicire (2). 3 Stârpire. 4 Anulare. 5 (Înv) Pierdere a valabilității unei legi, a unui act etc. 6 (Fig) Zdrobire. 7 (Fig) Copleșire. 8 (Înv; fig) Sleire. 9 (Înv; fig) Topire. 10 (Înv; fig) Moarte. 11 (Înv) Desconsiderare. 12 (Înv) Înjosire. 13 (Înv; pex) Josnicie.

NIMICIRE s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, desființare, prăpădire, exterminare. În suflet simți o zdruncinare, urmată de o dorință vagă de nimicire. REBREANU, P. S. 154. O! lege-a nimicirii, o, lege nemiloasă! Cînd, cînd s-a toci oare a vremii lungă coasă! ALECSANDRI, P. III 281.

nemici v vz nimici

nimicci v vz nimici

nimici [At: GORJAN, H. IV, 228/23 / V: (rar) ~cci, (reg) nem~ / Pzi: ~cesc / E: nimic] 1 vt A face să nu mai existe Si: a desființa, (înv) a nimicnici (1). 2 vt A reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând) Si: a distruge, a extermina, a lichida, a prăpădi, (înv) a nimicnici (2). 3 vt A stârpi. 4 vt A anula. 5 vt (Înv) A face ca un act, o lege etc. să-și piardă valabilitatea. 6 vt (Fig) A zdrobi. 7 vt (Fig) A copleși. 8 vt (Înv; fig) A slei. 9 vt (Înv; fig) A topi. 10-11 vtr (Înv) A (se) desconsidera. 12-13 vtr (Înv) A (se) înjosi.

NIMICI (-icesc) vb. tr. și refl. A (se) preface în nimic, a (se) prăpădi de tot, a (se) stinge de pe fața pămîntului, a (se) distruge, a (se) extermina: toată ființa lui părea că se stinge, se nimicește într’un sentiment de supremă osteneală (VLAH.).

NIMICITOR I. adj. verb. NIMICI. Care nimicește. II. sm. Cel ce nimicește, distrugător.

NIMICI, nimicesc, vb. IV. Tranz. A distruge, a desființa, a prăpădi. Îi năvăli în piept... o sfîrșeală ce-l nimicea pînă la oase. PREDA, Î. 163. În viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. EMINESCU, N. 72. Pe Sînger ucigașul nu îl întrece nime!... Străin de toată mila, plăcerea-i cea mai vie Au fost să nimicească pe lume tot ce-nvie. ALECSANDRI, P. III 300.

A NIMICI ~esc tranz. A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a prăpădi; a distruge. /Din nimic

nimicì v. a preface în nimic.

nimicésc v. tr. (d. nimic). Prefac în nimic, distrug. – Și vechĭ nimicnicesc.

nimicire s. f., g.-d. art. nimicirii; pl. nimiciri

nimicire s. f., g.-d. art. nimicirii; pl. nimiciri

nimicire s. f., g.-d. art. nimicirii; pl. nimiciri

nimici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicesc, 3 sg. nimicește, imperf. 1 nimiceam; conj. prez. 1 sg. să nimicesc, 3 să nimicească

nimici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicesc, imperf. 3 sg. nimicea; conj. prez. 3 să nimicească

nimici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicesc, imperf. 3 sg. nimicea; conj. prez. 3 sg. și pl. nimicească

NIMICIRE s. 1. v. distrugere. 2. v. masacrare. 3. distrugere, lichidare, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. distrugere, zdrobire, (înv.) spargere. (~ Sodomei și a Gomorei.) 5. distrugere, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploii.)

NIMICIRE s. 1. devastare, distrugere, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ cetății de către dușmani.) 2. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ populației de către cotropitori.) 3. distrugere, potopire, prăpădire, sfărîmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. distrugere, zdrobire, (înv.) spargere. (~ Sodomei și a Gomorei.) 5. distrugere, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploii.)

NIMICI vb. 1. v. distruge. 2. a desființa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur și simplu totul în calea lor.) 3. v. masacra. 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a târî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (Au ~ cetatea dușmană.) 6. v. mistui. 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)

NIMICI vb. 1. a devasta, a distruge, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ orașul.) 2. a desființa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur și simplu totul în calea lor.) 3. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (Au ~ întreaga populație.) 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (Au ~ cetatea dușmană.) 6. a distruge, a mistui, a prăpădi. (Focul a ~ totul.) 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)

A nimici ≠ a crea

nemici, nemicesc, vb. tranz., refl. – (dial.) A se strica, a se distruge: „A me s-o nemnicit, o vacă. I-o luat laptele. O fost fătată de tri săptămâni și numa am văzut că n-are lapte, că-i scade laptele, până n-o fost deloc” (Memoria, 2004-bis: 1.283). – Cf. nimici (< nimic).