NIMB, nimburi, s. n. 1. Disc (luminos) cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.

nimb sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~uri, (înv) ~e, (nob) ~i / E: fr nimbe] 1 Cerc luminos cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice, capetele unor personaje importante Si: aură, aureolă. 2 (Pgn) Cerc luminos. 3 (Pgn) Zonă luminoasă, strălucitoare. 4 Aureolă în jurul unui corp ceresc. 5 (Fig) Prestigiu. 6 (Fig) Splendoare. 7 (Fig; pex) Aspect, semn etc. care marchează prestigiu, măreție, splendoare, glorie. 8 (Fig) Nor de praf.

NIMB, nimburi, s. n. 1. Cerc (luminos) convențional cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.

NIMB, nimburi, s. n. 1. Cerc luminos convențional, cu care pictorii înconjură capul anumitor persoane (mai ales în pictura bisericească). Traian, încununat cu o aureolă circulară sau nimb stă în picioare. ODOBESCU, S. III 74. ◊ (În comparații și metafore sugerînd ideea de strălucire, splendoare, măreție, glorie) Nici un sat din lungul Oltului nu-și poate acoperi fruntea cu un nimb asemănător. BOGZA, C. O. 201. Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință. EMINESCU, O. I 148. 2. Nor (de praf). Ajunse la gazda lui într-un galop falnic și-ntr-un mare nimb de pulbere. SADOVEANU, Z. C. 95. O ușoară abureală de vînt... ne ținea într-un nimb de praf. IBRĂILEANU, A. 117.

NIMB s.n. 1. Parte luminoasă (în formă de cerc sau de triunghi) desenată de pictori în jurul capului unor persoane (mai ales al sfinților de pe pereții bisericilor); aureolă. 2. (Fig.) nor (de praf). 3. (Fig.) Prestigiu, măreție, glorie, slavă. [< fr. nimbe, cf. lat. nimbus – nor].

NIMB s. n. 1. cerc luminos desenat de pictori în jurul capului unor personaje (sfinți); aureolă. ◊ cerc, zonă luminoasă. 2. nor (de praf). 3. (fig.) prestigiu, măreție, splendoare, slavă. (< fr. nimbe, lat. nimbus)

NIMB ~uri n. 1) (în pictura religioasă) Cerc sau triunghi desenat în jurul capului la persoanele divine; aureolă. 2) fig. Ceea ce vădește calități excepționale; strălucire; prestigiu. ~ al înțelepciunii. /<fr. nimbe

nimb n. 1. cerc luminos cu care pictorii înconjoară capul sfinților; 2. fig. aureolă: reia-mi al nemuririi nimb EM. purta un nimb de stele pe păru-i unduios AL.

* nimb n., pl. urĭ (lat. nimbus, rudă cu nébula, negură). Cerc luminos cu care pictoriĭ înconjoară capu sfinților, aureolă, țîrcălam. Fig. Prestigiŭ, strălucire: nimbu onestitățiĭ.

nimb s. n., pl. nimburi

nimb s. n., pl. nimburi

nimb s. n., pl. nimburi

nimb, -buri.

NIMB s. v. aureolă.

NIMB s. aură, aureolă. (~ cu care pictorii înconjură capetele sfinților.)