NICOLAU, Constantin (1897-1974, n. Bârlad), medic român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Director al Centrului de Hematologie și Transfuzie din București (1951-1967). A realizat prima puncție sternală din România. Lucrări în domeniul bolilor de sânge și al imunității dobândite („Hematologie”, „Progrese și tehnicile hematologice uzuale”).

NICOLAU, Edmond (1922-1974, n. Brăila), inginer român. Prof. univ. la București. Lucrări în domeniul ciberneticii („Introducere în cibernetică”), în teoria câmpului electromagnetic („Introducere în electromagnetismul teoretic modern”) și în domeniul antenelor.

NICOLAU, Gheorghe (1886-1950, n. Pufești, jud. Vrancea), inginer român. Acad. (1948), prof. univ. la București. Ministru al Asigurărilor Sociale (1944-1946).Studii în domeniul teoriei motoarelor cu ardere internă, lucrări de modernizare a unor unități energetice, a drumurilor („Valoarea teoriei ciclice clasice a motoarelor cu ardere internă”, „Problema energie”, „Evacuarea apei din mine. Călăuză pentru mineri”).

NICOLAU, Ion (1885-1963, n. București), medic român. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Iași și București. Specialist în pediatrie, a efectuat importante cercetări privitoare la tuberculoză, reumatism, meningită cerebralo-spinală, malnutriție și inaniție, bolile sanguine infantile („Reumatismul infantil”, „Tuberculoza infantilă”, „Anemiile hemolitice la copii”).

NICOLAU, Ștefan Gh. (1874-1970, n. Ploiești), medic român. Acad. (1948), prof. univ. la Cluj și București. Fondator al școlii române moderne de dermato-venerologie. Contribuții importante la studiul unui mare număr de dermatoze (care-i poartă numele), al tuberculozei pielii, al leprei, micozelor, sifilisului. Lucrări: „Considerațiuni asupra imunității sifilisului”, „Profilaxia și tratamentul sifilisului”, „Bolile de piele datorate ciupercilor (mucigaiurilor)”, „Precancerul pielii”, „Elemente de dermatologie fiziopatologică”.

NICOLAU, Ștefan S. (1896-1967, n. București), medic român. Acad. (1948), prof. univ. la Cluj, Iași și București. Fondatorul și directorul Indtitutului de Inframicrobiologie din București (1950-1967). Creatorul școlii românești de inframicrobiologie („Elemente de inframicrobiologie generală”). Contribuții fundamentale în studiul a numeroase boli virotice: herpes, turbare, febră aftoasă, zona zoster („Turbarea”, „Herpesul”, „Virusuri și tumori”). A introdus noțiuni noi, ca: paraimunitate, septinevrită. Cercetările sale referitoare la hepatita epidemică au dus la izolarea virusului hepatitei epidemice sclerogene („Hepatitele infecțioase inframicrobiene”). A studiat problema legăturii dintre cancer și virusuri („Cancer și virusuri”). Membru a numeroase academii și societăți științifice din străinătate.

SÃO NICOLAU, îns. în arh. Capul Verde (Oc. Atlantic), în Rep. Capul Verde, la 640 km V de țărmul Africii; 388 km²; 48 km lungime. Oraș pr.: Villa da Ribeira Brava. Relief muntos, de origine vulcanică, cu alt. max. de 1.304 m (m-ții Gordo). Plantații de arbori de cafea și de portocali. Culturi de porumb. Una dintre primele ins. colonizate de portughezi din acest arh. (sec. 15).