NICHELINĂ, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru și zinc folosit la fabricarea rezistențelor electrice și a unor piese de precizie. 2. Mineral de culoare roșie-arămie care conține nichel și arsen. – Din fr. nickeline.

nichelină sf [At: ENC. TEHN. I, 401 / Pl: ~ne / E: fr nikéline] 1 Aliaj de nichel, cupru și zinc folosit la fabricarea rezistențelor electrice, a pieselor de precizie care vin în contact cu ape corosive etc. 2 Arseniură de nichel, cristalizată sub formă de mase minerale compacte, de culoare roșie-arămie.

NICHELINĂ, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru și zinc din care se execută sârma întrebuințată la fabricarea rezistențelor electrice și unele piese de precizie. 2. Mineral de culoare roșie-arămie care conține nichel și arsen. – Din fr. nickéline.

NICHELINĂ, nicheline, s. f. Aliaj de nichel, cupru și zinc, din care se face sîrma întrebuințată la fabricarea rezistențelor electrice. ♦ Mineral care conține nichel și arsen.

NICHELINĂ s.f. 1. Arseniură de nichel naturală. 2. Aliaj de nichel, cupru și zinc, folosit mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr. nickeline].

NICHELINĂ s. f. 1. aliaj de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea rezistoarelor. 2. arseniură naturală de nichel. (< fr. nickéline)

NICHELINĂ ~e f. 1) Aliaj de cupru și de nichel (cu adaos de zinc), întrebuințat, mai ales, la fabricarea reostatelor. 2) Arsenură de nichel de culoare roșie-arămie, întrebuințată la extragerea nichelului. /<fr. nickeline

nichelínă f., pl. e (d. nichel). Min. Arseniură naturală de nichel, de coloare roșie.

nichelină s. f., g.-d. art. nichelinei; pl. nicheline

nichelină s. f., g.-d. art. nichelinei; pl. nicheline

nichelină s. f., g.-d. art. nichelinei; pl. nicheline

NICHELÍNĂ (< fr. {s}) s. f. 1. Aliaj de 55% cupru și 45% nichel, uneori cu adaos de zinc, folosit la fabricarea rezistențelor electrice. 2. (MINER.) Arseniură de nichel, cristalizată în sistemul hexagonal; are culoarea roșie-arămie, urma brună-neagră și luciul metalic. Poate servi la extragerea nichelului.