nezăticnit, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 252 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + zăticnit] (Înv) 1 a Care nu este împiedicat. 2 av În mod consecvent Si: neabătut, regulat.

nezăticnit, -ă, adj. (înv.) ușurat, facilitat, favorizat, urnit; (adv.) în mod consecvent, regulat, neabătut.

NEZĂTICNIT, -Ă adj. (Învechit) Negativ al lui zăticnit. ♦ (Adverbial) În mod consecvent, regulat, neabătut (2). Unde oaîle șerpelui vii afla nezaticnit le be. cantemir, ist. 252. Acești bani, 2 lei, să le dei... pe toată luna nezăticnit (a. 1799). uricariul, i, 90. – Pl.: nezăticniți, -te. – Pref. ne- + zăticnit.