nevestesc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: nevastă + -esc] 1 a (Pop) De nevastă (3). 2 a Specific nevestelor (3). 3 a Privitor la nevastă (3). 4 a (Reg; îs) Mere ~ești Specie de mere nedefinită mai îndeaproape. 5 sf (Reg) Melodie care se cântă în momentul când pleacă mireasa la casa mirelui.

NEVESTESC adj. De nevastă: Dragostele nevestești Mi te bagă pe ferești (IK.-BRS.).

NEVESTESC, -EASCĂ, nevestești, adj. (Rar) De nevastă, al nevestei.

NEVESTESC, -EASCĂ, nevestești, adj. (Rar) De nevastă. – Din nevastă + suf. -esc.

nevestésc v. tr. (d. nevastă). Vechĭ. Fac nevastă.

nevesti [At: (a. 1652) ap. TDRG / Pzi: ~tesc / E: nevastă] (Înv) 1-2 vir A (se) logodi. 3-4 vir (Pex) A (se) mărita. 5 vi (Reg) A deveni nevastă (2).

nevestesc, nevestească, adj., s.f. art. (pop.) 1. (adj.) privitor la nevastă, de nevastă, specific nevestelor. 2. (s.f. art.) melodie care se cântă când pleacă mireasa de la părinți în casa mirelui.

nevesti, nevestesc, vb. IV (înv.) a se logodi; a se mărita.

nevestí, nevestesc, v.i. (reg.; înv.) A duce viață de nevastă: „Eu, mămucă, m-oi topti / Cât oi prinde-a nevesti” (Papahagi, 1925: 227). – Din nevastă (MDA).

nevesti, nevestesc, vb. intranz. – (reg.; înv.) A duce viață de nevastă (Papahagi, 1925): „Eu, mămucă, m-oi topti / Cât oi prinde-a nevesti” (Papahagi, 1925: 227). – Din nevastă (< sl. nevěsta) (MDA).

nevesti, nevestesc, vb. intranz. – A duce viață de nevastă (Papahagi 1925). – Din nevastă (< sl. nevesta) + -i.