NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. – Ne- + vătămat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NEVĂTĂMÁT adj. v. teafăr.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Nevătămat ≠ vătămat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. sg. nevătămátă, pl. nevătămáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink