3 definiții pentru neușnic
Explicative DEX
neușnic, ~ă a [At: BOCEANU, GL. / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] (Olt; d. oameni; pbl) 1 Care nu știe ce face. 2 Țicnit.
Arhaisme și regionalisme
neușnic, neușnică, (reg.) care nu știe ce face; într-o parte, într-o ureche.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NEUȘNIC, -Ă adj. (Prin vestul Olt.) „Care nu știe ce face; într-o parte”, boceanu, gl. Umblă neușnic ca nime-n lume. ib. – Pl.: neușnici, -ce. – Etimologia necunoscută.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de stronghold
- acțiuni
Intrare: neușnic
neușnic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)