10 definiții pentru neutron
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEUTRON, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului, lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.
NEUTRON, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului, lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de GabiAlex
- acțiuni
neutron sm [At: CIȘMAN, FIZ. II, 101 / P: ne-u~ / Pl: ~i / E: fr neutron] (Fiz) Particulă elementară din nucleul atomului lipsită de sarcină electrică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEUTRON, neutroni, s. m. Particulă elementară care intră în compoziția nucleului atomilor avînd o masă aproape egală cu cea a protonului, dar fără sarcină electrică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEUTRON s.m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomilor, avînd aproape aceeași masă cu a protonului, dar fiind lipsită de sarcină electrică. [< fr. neutron, cf. neu(tru) + (elec)tron].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEUTRON s. m. particulă elementară neutră din nucleul atomului, având aproape aceeași masă cu a protonului, dar fără sarcină electrică stabilă. (< fr. neutron)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NEUTRON ~i m. Particulă elementară neutră (fără sarcină electrică) din componența nucleului atomic. [Sil. ne-u-] /<fr. neutron
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
neutron (desp. ne-u-tron) s. m., pl. neutroni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!neutron (ne-u-tron) s. m., pl. neutroni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neutron s. m. (sil. -tron), pl. neutroni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
NEUTRÓN (< fr. {i}; {s} engl. neutral „neutru” + [elec]tron) s. m. (FIZ.) Particulă elementară din clasa barionilor, neutră din punct de vedere electric, cu spinul 1/2 și cu masa mai mare decât a protonului, alături de care intră în alcătuirea nucleelor atomilor (cu excepția hidrogenului). Preconizat, în 1920, de către E. Rutherford a fost identificat de către J. Chadwick, în 1932, pe baza experiențelor fizicienilor francezi Irène și Frédéric Joliot-Curie și ale fizicienilor germani W. Bothe și G. Becker. N. este stabil în nucleele atomilor, dar în stare liberă se dezintegrează într-un proton, un electron și un antineutrino, având o durată medie de viață de 15,3 minute. N. și protonul au proprietăți asemănătoare și se consideră a fi două stări diferite ale aceleași particule nucleonul. N. este singura particulă elementară care interacționează cu câmpul gravitațional.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ne-u-tron
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
neutron, neutronisubstantiv masculin
- 1. Particulă elementară neutră din nucleul atomului, lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- neutron DEX '09 DEX '98 DN