neuron sm [At: YGREC, M. N. 334 / P: ne-u~ / Pl: ~i / E: fr neurone] (Atm) Element de bază, structural și funcțional, al sistemului nervos, compus dintr-un corp celular protoplasmatic și din prelungiri protoplasmatice Si: neurocit.

NEURON, neuroni, s. m. Celulă nervoasă. Studiul microscopic al țesutului nervos a arătat că în structura sa intră celule nervoase, de formă variată, numite neuroni. ANATOMIA 29.

NEURON s.m. (Biol.) Celulă nervoasă; neurocit. [< fr. neurone, cf. gr. neuron – nerv].

NEURON s. m. celulă nervoasă; neurocit. (< fr. neurone)

NEURON ~i m. Celulă nervoasă. [Sil. ne-u-] /<fr. neurone

neuron (desp. ne-u-) s. m., pl. neuroni

neuron (ne-u-) s. m., pl. neuroni

neuron s. m. (sil. ne-u-), pl. neuroni

NEURON s. (ANAT.) neurocit.

NEURON s. (ANAT.) neurocit.

NEURON (< fr. {i}; {s} gr. neuron „nerv”) s. m. (HIST.) Celulă nervoasă (element de bază al sistemului nervos) specializată în conducerea impulsurilor nervoase, compusă dintr-un corp celular numit perikarion și din prelungiri protoplasmatice de două tipuri: axon sau cilindru-ax unic, de obicei lung, și dendrite, de obicei multiple și scurte; neurocit. La naștere, omul are între 10 și 100 de miliarde de n.