netrebnic, ~ă [At: CORESI, EV. 19 / V: (înv) ~trep~, (reg) ~trem~, nitrev~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv нєтрѣбьнъ] (Înv) 1 a Care este lipsit de valoare. 2 a Care este lipsit de folos Si: inutil, (înv) ponetrebnic. 3 a (Înv; udp „de”) Incapabil. 4 a (Înv) Ilegal. 5 a (Înv) Care este lipsit de temei. 6 a (Înv; în formule stereotipe) Vrednic de milă¹ Si: mizerabil. 7 a (Înv) Umil. 8 a (Înv) Modest. 9-10 smf, a (Om) incapabil. 11-12 smf, a (Reg) (Om) leneș. 13 a Demn de condamnat Si: condamnabil, reprobabil, ticălos. 14 smf (Ca termen de apostrofare) Om ticălos. 15 a (Îvr) Îngrozitor.

NETREBNIC, -Ă, netrebnici, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Ticălos, mizerabil, rău, nevrednic. Eu te las a cugeta Că... lovind pe-un domn netrebnic, vei scăpa chiar țeara ta. HASDEU, R. V. 129. L-au rugat ca să-l ierte pentru netrebnicele cugetări. DRĂGHICI, R. 75. ◊ (Substantivat) Te voi crede cu-o dovadă: vreau să fie pedepsiți Toți acei netrebnici; mîine, vreau să fie oropsiți. DAVILA, V. V. 71. 2. Care nu-i bun de nimic; nefolositor, netrebuincios, inutil. Moluzurile sînt netrebnice rămășiți, de care nimeni nu se mai atinge. SADOVEANU, O. L. 13. Cea întîi nevoie a omului este a înțelege și a fi înțeles. Cît de clasic ar fi un om neînțeles, munca lui e netrebnică. RUSSO, O. 79. Jumătate arătură și jumătate loc netrebnic, pietriș. I. IONESCU, P. 502.

NETREBNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; mârșav; josnic; abject; infam; nemernic; ticălos. 2) rar Care este lipsit de valoare, de utilitate; nefolositor; inutil. /<sl. netrĕbinu

netrebnic a. și m. care nu e bun de nimic. [Slav. NETRĬEBĬNŬ].

netrébnic, -ă adj. (vsl. netrĭebĭnŭ. V. potrebnic). Care nu e bun de nicĭ o treabă, păcătos, mizerabil.

netremnic, ~ă a vz netrebnic

netrepnic, ~ă a vz netrebnic

nitrevnic, ~ă a vz netrebnic

netrebnic (desp. ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrebnici; adj. f., s. f. netrebnică, pl. netrebnice

!netrebnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrebnici; adj. f., s. f. netrebnică, pl. netrebnice

netrebnic adj. m. (sil. -treb-), pl. netrebnici; f. sg. netrebnică, pl. netrebnice

NETREBNIC adj., s., adv. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adv. v. mișelește. 4. s. v. lichea.

NETREBNIC adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nedemn, nefolositor, netrebuincios, neutil, nevrednic, van, zadarnic.

netrebnic adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEDEMN. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. NEVREDNIC. VAN. ZADARNIC.

NETREBNIC adj., s., adv. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Ce om ~!) 2. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 3. adv. mișelește, ticăloșește, (livr.) infam. (A procedat ~; s-a comportat ~.) 4. s. derbedeu, lepădătură, lichea, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E un ~ total lipsit de caracter.)