3 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

NETOT, NETOATĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

netot, ~oa [At: LB / V: (reg) nă~, ~dot / Pl: ~oți, ~oate / E: ne- + tot] 1 a (Rar) Parțial. 2-3 smf, a Nătărău (1-2). 4-5 smf, a Neghiob (3-4). 6 smf Persoană dintr-un anumit grup de țigani nomazi, răspândiți odinioară prin Ungaria și Transilvania.

NETOT, NETOATĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Ne- + tot.

NETOT2, -OATĂ, netoți, -oate, s. m. și f. (Învechit) Persoană aparținînd unui grup de țigani nomazi care trăia prin Ungaria și Transilvania. Jigăriți și hărtăniți ca niște netoți. ISPIRESCU, L. 174. Netoți, oameni fără casă și fără șatră, nomazi, umblau în cîrduri, cu capul gol. GHICA, S. XII.

NETOT1, -OATĂ, netoți, -oate, adj. Redus la minte, fără minte, neghiob, prostănac, prost, smintit. Ce stai, mîndruță, la poartă, Ori ești proastă și netoată? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ (Substantivat) Ești un netot! Ți-e capul prost Și-ți faci de cap, Ioane! COȘBUC, P. I 118. Într-a păpușilor țară Mulți netoți pe bani se-nsoară. ALECSANDRI, T. I 96.

NETOT ~oată (~oți, ~oate) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; nerod; tâmp; tont; nătâng; năuc; stupid. /ne- + tot

netot a. și m. idiot: mintea mi-i seacă, gândul netot EM. [Lit. neîntreg (cf. lipsit)].

netót, -oátă adj. (ne- și tot, adică „neîntreg, incomplet, neom”). Idiot, tâmp. M. pl. Un fel de Țiganĭ ungureștĭ nomazĭ care furaŭ și mîncaŭ și mortăcĭunĭ și care aŭ fost alungațĭ din Transilvania din ordinu luĭ Iosif II și aŭ fost robițĭ la noĭ pe la 1800. – La Olt nătot (Iov. 236). V. Țigan.

nătot, ~oa smf, a vz netot

nedot a vz netot

ȚIGAN sm. Individ din neamul Țiganilor (👉 P. IST.) pe care Românul îl ironizează în tot chipul și-l încarcă cu toate păcatele pe care și le poate imagina omul: e obraznic (obraznic ca ~ul), lăudăros și fudul (tot ~ul își laudă ciocanul 👉 CIOCAN2 I 1), hoț (~ul, pînă nu fură, nu se ține om), mincinos (minte ca ~ul), necredincios (și-a pierdut credința ca ~ul biserica, aluzie la biserica de caș, pe care și-ar fi clădit-o Țiganii 👉 CREDINȚĂ9), lipsit de cinste (bani au și ~ii, dar n’au cinste 👉 BAN17), prost și neîndemînatec (s’a înnecat ca ~ul la mal 👉 ÎNNECA II, 2), nu știe să prețuească ce e bun (ce știe ~ul ce e șofranul! 👉 ȘOFRAN1), cerșește, se milogește, se tocmește din cale afară, etc. etc.; 👉 și CÎRLAN I, 2, MOARTE2, NOROC2, SPÎNZURA I, 2; ca fizic, e „negru ca fundul ceaunului”, de unde și poreclele de „cioară”, „coțofană”, ce i se dau mai adesea, pe lîngă altele numeroase care fac aluzie la presupusa lui origine (👉 FARAON1, IGHIPTEAN), la numele ce adoptă de preferință (👉 STANCĂ2, DANCIU), la cîte o pățanie ce i se atribue, etc. etc.; după felul lor de viață, se deosebesc Țiganii „netoți” (👉 NETOT2), „de laie” sau „lăieși” (👉 LAIE1, LĂIAȘ), „de șatră” (👉 ȘATRĂ2) și „de vatră” (👉 VATRĂ2); după ocupațiune, Țiganii sînt fierari, lăcătuși, spoitori, cărămidari, salahori, lăutari, ursari, etc.; numeroase sînt superstițiile privitoare la Țigani: cînd te întîlnești cu un ~, îți merge bine (GOR.); să nu dai de pomană ouă la ~i, că-ți fură cioara puii (GOR.); ~ să nu botezi, că pe ceea lume te trage la iad (GOR.), etc. [vsl. ciganinǔ].

netoți m. pl. clasă de țigani unguri nomazi, despletiți și nepieptănați, cari furau și mâncau mortăciuni.

nătót, -oátă adj. V. netot.

Ortografice DOOM

netot (pop.) adj. m., s. m., pl. netoți; adj. f., s. f. netoa, pl. netoate

netot (pop.) adj. m., s. m., pl. netoți; adj. f., s. f. netoată, pl. netoate

netot adj. m., s. m., pl. netoți; f. sg. netoată, pl. netoate

Sinonime

NETOT adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NETOT adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai ești, amice!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.) erată

Antonime

Netot ≠ inteligent, mintios

Intrare: netot (adj.)
netot1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A43)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • netot
  • netotul
  • netotu‑
  • netoa
  • netoata
plural
  • netoți
  • netoții
  • netoate
  • netoatele
genitiv-dativ singular
  • netot
  • netotului
  • netoate
  • netoatei
plural
  • netoți
  • netoților
  • netoate
  • netoatelor
vocativ singular
plural
nătot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nedot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: netot (s.m. prost)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • netot
  • netotul
  • netotu‑
plural
  • netoți
  • netoții
genitiv-dativ singular
  • netot
  • netotului
plural
  • netoți
  • netoților
vocativ singular
  • netotule
plural
  • netoților
Intrare: netot (s.m. țigan)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • netot
  • netotul
  • netotu‑
plural
  • netoți
  • netoții
genitiv-dativ singular
  • netot
  • netotului
plural
  • netoți
  • netoților
vocativ singular
  • netotule
plural
  • netoților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

netot, netoțisubstantiv masculin
netoa, netoatesubstantiv feminin
netot, netoaadjectiv

  • 1. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce stai, mîndruță, la poartă, Ori ești proastă și netoată? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. DLRLC
    • format_quote Ești un netot! Ți-e capul prost Și-ți faci de cap, Ioane! COȘBUC, P. I 118. DLRLC
    • format_quote Într-a păpușilor țară Mulți netoți pe bani se-nsoară. ALECSANDRI, T. I 96. DLRLC
etimologie:
  • ne- + tot. DEX '09

netot, netoțisubstantiv masculin
netoa, netoatesubstantiv feminin

  • 1. învechit Persoană aparținând unui grup de țigani nomazi care trăia prin Ungaria și Transilvania. DLRLC
    • format_quote Jigăriți și hărtăniți ca niște netoți. ISPIRESCU, L. 174. DLRLC
    • format_quote Netoți, oameni fără casă și fără șatră, nomazi, umblau în cîrduri, cu capul gol. GHICA, S. XII. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.