NETEZITOARE sf., NETEZITOR (pl. -oare) sn. = MALA [netezi].

NETEZITOARE, netezitori, s. f. Mistrie cu paleta îndoită, folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile pieselor de beton sau la unghiurile dintre ziduri.

NETEZITOARE ~ori f. 1) Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii la colțurile și la muchiile unei construcții. 2) Unealtă agricolă pentru nivelarea pământului arat. /a netezi + suf. ~toare

netezitoare f. unealtă de netezit a zidarului.

netezitoáre f., pl. orĭ. Unealtă de netezit (mala).

NETEZITOR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor la formele de turnătorie. 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.

netezător, ~oare sn, sf vz netezitor

netezitor, ~oare [At: DAMÉ, T. 103 / V: (reg) ~zător sn, ~zătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: netezi + -tor] 1 a (Rar) Care servește pentru a netezi (1). 2 snf Mistrie specială de metal, a cărei paletă e îndoită în unghi drept și care e folosită la netezirea muchiilor sau a unghiurilor la o construcție. 3 Unealtă agricolă folosită la nivelarea pământului după arat Si: grapă, târșitoare. 4 sn Unealtă manuală folosită la îndreptarea și netezirea muchiilor formelor de turnătorie. 5 sn Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. 6 s (Reg) Pieptene des.

NETEZITOR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor formelor de turnătorie. 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.

NETEZITOR, netezitoare, s. n. Unealtă de mînă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor formelor de turnătorie. ♦ Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit prin apăsarea acestora.

NETEZITOR ~oare n. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor unei forme de turnătorie. /a netezi + suf. ~tor

netezitoare s. f., g.-d. art. netezitorii; pl. netezitori

netezitoare s. f., g.-d. art. netezitorii; pl. netezitori

netezitoare s. f., g.-d. art. netezitorii; pl. netezitori

netezitor s. n., pl. netezitoare

netezitor s. n., pl. netezitoare

netezitor s. n., pl. netezitoare

NETEZITOARE s. (AGRIC.) (pop.) târșitoare. (~ pentru terenurile arate.)

NETEZITOARE s. v. drișcă, fățuitoare.

netezitoare s. v. DRIȘCĂ. FĂȚUITOARE.

NETEZITOARE s. (TEHN.) (pop.) tîrșitoare. (~ pentru terenurile arate.)