nestorianism sns [At: DN³ / P: ~ri-a~ / E: fr nestorianisme] Doctrină a nestorienilor (1), care nega natura divină a lui Hristos.

NESTORIANISM s.n. Doctrina nestorienilor. [Pron. -ri-a-. / < fr. nestorianisme].

NESTORIANISM s. n. Doctrina nestorienilor. (cf. fr. nestorianisme)

nestorianízm n. Doctrina religioasă a nestorienilor: nestorianizmu a subsistat în Persia pînă în seculu XI.

nestorianism s. n. Erezie creștină apărută la începutul sec. 5 în sânul școlii teologice de la Antiohia, predicată de episcopul Teodor de Mopsuestia și de Nestorie, care despărțea atât de mult cele două firi (divină și omenească) în Iisus Hristos, încât vorbea de fapt de două persoane diferite, afirmând în consecință că Sf. Fecioară Maria este „născătoare de om” sau cel mult „născătoare de Hristos” și nu „născătoare de Dumnezeu”. Erezia nestoriană a fost condamnată de Sinodul III ecumenic de la Efes din anul 431.

NESTORIANÍSM (< fr. {i}; {s} n. pr. Nestorie) s. n. Doctrină religioasă opusă arianismului, fundată de Nestorie și condamnată ca erezie de sinodul din Efes (431); susținea că în Iisus Hristos trebuie să distingem două persoane, două individualități, așa cum se disting două naturi – umană și divină – opuse una celeilalte. Persecutați, adepții lui Nestorie s-au refugiat în Persia și de acolo mai departe, până în Imp. Chinez; astăzi se mai află în Iran, Irak și Siria.