NESTĂTĂTÓR, -OÁRE, nestătători, -oare, adj. (Rar) Care nu stă într-un loc, care este în continuă mișcare. – Din ne- + stătător.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nestătătór, nestătătoáre, adj. 1. (înv.) care nu stă; mișcător, curgător. 2. (reg.; despre copii) neastâmpărat.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink