NESTĂTĂTÓR, -OÁRE, nestătători, -oare, adj. (Rar) Care nu stă într-un loc, care este în continuă mișcare. – Din ne- + stătător.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

nestătătór, nestătătoáre, adj. 1. (înv.) care nu stă; mișcător, curgător. 2. (reg.; despre copii) neastâmpărat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink