5 definiții pentru nesosință

Explicative DEX

nesosință sf [At: VARLAAM, C. 250 / Pl: ~țe / E: cf sosi] (Înv) 1 Întâmplare neprevăzută. 2 (Pex) Necaz (1).

nesosínță f., pl. e (d. sosesc supt infl. luĭ prisosință). Varl. Lipsă, sărăcie.

Sinonime

NESOSINȚĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

nesosință s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

Arhaisme și regionalisme

NESOSINȚĂ s.f. (Mold., Ban.) Întîmplare neprevăzută; p. ext. necaz, neajuns. A: Domnul au învățat ceia ce sîmt mai slobodzi de nesosințe, de neputințe, să le hie milă de cei neavuți. VARLAAM, s. v. neputință. Nu numai despre partea boalelor și nesosințelor, ce și de altă parte, că nice de duhurile ceale necurate nu iaste slobod trupul omului. VARLAAM. C: Neszoszincĕ. Improvisus casus. AC, 356. Etimologie: pref. ne- + sosi + suf. -ință.

Intrare: nesosință
nesosință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesosință
  • nesosința
plural
  • nesosințe
  • nesosințele
genitiv-dativ singular
  • nesosințe
  • nesosinței
plural
  • nesosințe
  • nesosințelor
vocativ singular
plural