nesosință sf [At: VARLAAM, C. 250 / Pl: ~țe / E: cf sosi] (Înv) 1 Întâmplare neprevăzută. 2 (Pex) Necaz (1).

nesosínță f., pl. e (d. sosesc supt infl. luĭ prisosință). Varl. Lipsă, sărăcie.

NESOSINȚĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

nesosință s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

NESOSINȚĂ s.f. (Mold., Ban.) Întîmplare neprevăzută; p. ext. necaz, neajuns. A: Domnul au învățat ceia ce sîmt mai slobodzi de nesosințe, de neputințe, să le hie milă de cei neavuți. VARLAAM, s. v. neputință. Nu numai despre partea boalelor și nesosințelor, ce și de altă parte, că nice de duhurile ceale necurate nu iaste slobod trupul omului. VARLAAM. C: Neszoszincĕ. Improvisus casus. AC, 356. Etimologie: pref. ne- + sosi + suf. -ință.