NESIMȚIT¹ s. n. (În loc. adv.) Pe nesimțite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. – Pref. ne- + simțit.

NESIMȚIT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

nesimțit², ~ă [At: VARLAAM, C. 429 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + simțit²] 1 a (Înv) Nesimțitor (3). 2 a (Reg) Idiot din naștere. 3-4 smf, a (Om) lipsit de sensibilitate Si: nesimțitor (9-10). 5-6 smf, a (Om) lipsit de bun-simț, de delicatețe, de cuviință, de bună creștere Si: nesimțitor (11-12), (îdt) nesimțibil. 7 a (D. fapte, manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de delicatețe, de bună creștere. 8 smf Termen pentru a apostrofa pe cineva. 9-10 a, av (Într-un mod) care nu este perceptibil simțurilor. 11 a Care trece neobservat Si: insesizabil, imperceptibil. 12 av Încetul cu încetul. 13 av Fără zgomot. 14 av Pe furiș Si: tiptil. 15-16 a, av (În mod) inconștient. 17 av În mod intuitiv. 18 (Îlav) Pe ~e Încetul cu încetul. 19 (Îal) Fără a putea fi perceput Si: tiptil.

nesimțit¹ sn [At: DLR / Pl: (rar) ~uri / E: ne- + simțit¹] (Rar) Absență a oricărui simț.

NESIMȚIT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot. tiptil; pe furiș. – Ne- + simțit.

NESIMȚIT¹ s. n. (în loc. adv.) Pe nesimțite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. – Ne- + simțit.

NESIMȚIT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. Lipsit de bun-simț, care nu știe să se poarte, care stingherește pe alții prin necuviința sa ori prin aspectul său neîngrijit, murdar.

NESIMȚIT¹ s. n. (Numai în expr.) Pe nesimțite = fără să fie simțit, fără să se observe. Își apropiaseră pe nesimțite bărbile mari și ascultau cu un fel de spărioasă uimire. SADOVEANU, O. VIII 146. Pe nesimțite se ridică, clănțăne din dinții albi și cu gîtul întins începe să urle. C. PETRESCU, S. 42. Și se duc pe nesimțite Nopți pustii și zile reci. TOPÎRCEANU, S. A. 25. – Formă gramaticală: (în expr.) nesimțite.

NESIMȚIT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la simțit): Pe ~te a) fără să fie simțit; pe neobservate; b) treptat. /ne- + simțit

nesimțit a. și adv. fără a simți.

nesimțít, -ă adj. Care nu se simte, nu se observă. Pe nesimțite, fără să se simtă: boala vine pe nesimțite.

nesimțite (pe ~) loc. adv.

!nesimțite (pe ~) loc. adv.

nesimțite s. n. pl.

!nesimțit adj. m., s. m., pl. nesimțiți; adj. f., s. f. nesimțită, pl. nesimțite

nesimțit adj. m., pl. nesimțiți; f. nesimțită, pl. nesimțite

nesimțit adj. m., pl. nesimțiți; f. sg. nesimțită, pl. nesimțite

NESIMȚIT adj. 1. v. imperceptibil. 2. nesimțitor. (Om ~.)

NESIMȚIT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, (fig.) imponderabil. (Un zgomot ~.) 2. nesimțitor. (Om ~.)