NESFÂRȘÍT2, -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârșit.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
GabiAlex
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NESFÂRȘÍT1, nesfârșituri. s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit, ◊ Eternitate, veșnicie. – Ne- + sfârșit.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
GabiAlex
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NESFÂRȘÍT1 ~tă (~ți, ~te) (negativ de la sfârșit) 1) Care are loc fără întrerupere; necontenit; neîntrerupt; continuu. 2) (despre întinderi, spații) Care nu are capăt; nemărginit; infinit; nelimitat. /ne- + sfârșit
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NESFÂRȘÍT2 ~uri n. 1) Întindere fără margini; spațiu nemărginit. 2) Durată nelimitată de timp; existență infinită; veșnicie; eternitate. /ne- + sfârșit
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NESFÂRȘÍT adj. 1. v. interminabil. 2. v. continuu. 3. v. veșnic. 4. v. inepuizabil. 5. v. extraordinar. 6. v. nemărginit. 7. v. imens.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NESFÂRȘÍT s. v. nemărginire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Nesfârșit ≠ sfârșit, terminat
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nesfârșít adj. m. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșíți; f. sg. nesfârșítă, pl. nesfârșíte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nesfârșít s. n. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșíturi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink