neremzi vtr [At: BOCEANU, GL. / Pzi: ~zesc / E: ns cf naramziu] (Olt) 1-2 A (se) potrivi. 3-4 A (se) dichisi.

neremzi, neremzesc, vb. IV (reg.) a (se) împotrivi, a (se) găti, a (se) dichisi; a (se) înfrumuseța.

NEREMZI vb. IV. Tranz. și refl. (Olt.) A (se) potrivi; a (se) găti, a (se) dichisi; a (se) înfrumuseța. De trei ceasuri se neremzește și tot nu mai e gata. boceanu, gl., cf. pașca, gl. Să te neremzești ca o fată mare. cv 1950, nr. 4, 37, cf. l. rom. 1960, nr. 5, 35. – prez. ind. : neremzesc. – Etimologia necunoscută. cf. naramziu.