NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ◊ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specific. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale, de luptă. ♦ (Despre climă, factori climaterici etc.) Variabil, instabil. – Ne- + regulat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NEREGULÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la regulat) 1): Verb ~ verb care se abate de la modelul obișnuit de conjugare. 2) (despre suprafețe) Care are ridicături și adâncituri. /ne- + regulat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEREGULÁT adj. 1. (livr.) iregular. (Corp geometric ~.) 2. nesimetric, neuniform, (înv.) necanonisit. (Un desen, un motiv ~.) 3. v. accidentat. 4. instabil, nestabil, schimbător, variabil. (Vânturi ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Neregulat ≠ regulat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. sg. neregulátă, pl. nereguláte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iregulár, -ă adj. (mlat. irregularis). Care nu e regular, nu e simetric: poligon iregular, trăsăturĭ iregulare. Fără regulă, fără ordine, dezordonat: om iregular, vĭață iregulară. Gram. A căruĭ declinare saŭ conjugare se depărtează de regula generală: substantiv, verb iregular. Med. Puls iregular, ale căruĭ bătăĭ nu-s uniforme. Trupe iregulare, adunate și organizate în grabă ca să vie în ajutor armateĭ regulare. Adv. În mod iregular, fără regulă. – Ob., dar nu maĭ bine: neregulat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink