neputrejune sf [At: (cca 1618) GCR I, 51/7 / Pl: ~ni / E: ne- + putrejune] (Înv) Veșnicie.

neputrejune s.f. (înv.) veșnicie, eternitate, nemurire.

NEPUTREJUNE s. f. (Învechit) Negativ al lui putrejune; veșnicie, eternitate, nemurire (1). Va da căruiași după lucrul lui. Unora pentru răbdare a lucrure bune: mărire și cinste și n(e)putregiune (cca 1618). gcr i, 51/7. Au pătimit pentru împărăția cerească și pentru a sa mîntuire pentru care luară cununa neputrejunii (a. 1777). cat. man. i, 561. – pref. ne- + putrejune.