8 definiții pentru «neprihănit»   declinări

NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este tară prihană, tară păcat, fară vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. — Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NEPRIHĂNÍT adj. fecioresc, v. inocent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEPRIHĂNÍT ~tă (~ți, ~te) Care este fără prihană; curat la suflet; pur; nepătat; imaculat; inocent; candid. /ne- + prihănit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neprihănít adj. m. (sil. -pri-). pl. neprihăníți; f. sg. neprihănítă, pl. neprihăníte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neprihănit a. 1. fără prihană: fecioară neprihănită; 2. fig. neatins: rămas´a ceva neprihănit în țară? AL.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

neprihănít, -ă adj. Fără prihană, neatins, imaculat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink