13 definiții pentru neprihănit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEPRIHĂNIT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

neprihănit, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 441/25 / Pl: ,~iți, ~e / E: ne- + prihănit] (Înv) 1 Fără păcat. 2 Fără vină. 3 Pur. 4 (Spc) Cast.

NEPRIHĂNIT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

NEPRIHĂNIT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Fără pată; curat, nepătat, imaculat. Mergeau mereu... Cu pașii rari, scufundîndu-se uneori pînă-n brîu în zăpadă neprihănită. REBREANU, N. 78. Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia: Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia. ANGHEL, Î. G. 9. Larga și neprihănita singurătate a naturii. HOGAȘ, M. N. 90.

NEPRIHĂNIT ~tă (~ți, ~te) Care este fără prihană; curat la suflet; pur; nepătat; imaculat; inocent; candid. /ne- + prihănit

neprihănit a. 1. fără prihană: fecioară neprihănită; 2. fig. neatins: rămas’a ceva neprihănit în țară? AL.

neprihănít, -ă adj. Fără prihană, neatins, imaculat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

neprihănit (desp. ne-pri-) adj. m., pl. neprihăniți; f. neprihăni, pl. neprihănite

neprihănit (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăniți; f. neprihănită, pl. neprihănite

neprihănit adj. m. (sil. -pri-). pl. neprihăniți; f. sg. neprihănită, pl. neprihănite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEPRIHĂNIT adj. fecioresc, v. inocent.

NEPRIHĂNIT adj. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.)

NEPRIHĂNI adj. castă, fecioară, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tînără ~.)

Intrare: neprihănit
neprihănit adjectiv
  • silabație: ne-pri- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neprihănit
  • neprihănitul
  • neprihănitu‑
  • neprihăni
  • neprihănita
plural
  • neprihăniți
  • neprihăniții
  • neprihănite
  • neprihănitele
genitiv-dativ singular
  • neprihănit
  • neprihănitului
  • neprihănite
  • neprihănitei
plural
  • neprihăniți
  • neprihăniților
  • neprihănite
  • neprihănitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neprihănit, neprihăniadjectiv

  • 1. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mergeau mereu... Cu pașii rari, scufundîndu-se uneori pînă-n brîu în zăpadă neprihănită. REBREANU, N. 78. DLRLC
    • format_quote Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia: Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia. ANGHEL, Î. G. 9. DLRLC
    • format_quote Larga și neprihănita singurătate a naturii. HOGAȘ, M. N. 90. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + prihănit (învechit „păcătos, vinovat” din prihană). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.