NEOTÉRICI (< fr.; {s} gr. neoteroi „înnoitori”) s. m. pl. Nume dat de Cicero unui grup de poeți latini, conduși de V. Cato, care s-au inspirat din scriitorii alexandrini greci, impunând idealul alexandrin de artă, acela al „poetului învățat” (poeta doctus). Cel mai cunoscut dintre aceștia este Catullus.