NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-o-] – Ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOSTOÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial pop. Care nu are astâmpăr; neastâmpărat. [Sil. ne-os-] /ne- + ostoit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOSTOÍT adj. v. neistovit, neobosit, neostenit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neostoít adj. m. (sil. ne-os-), pl. neostoíți, f. sg. neostoítă, pl. neostoíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink