NEÓN s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, fără miros și fără culoare, folosit la umplerea unor lămpi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. néon.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NEÓN n. Gaz nobil, inert, incolor și inodor, întrebuințat la umplerea tuburilor luminoase electrice. [Sil. ne-o-] /<fr. néon
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NEÓN s.n. Gaz nobil care nu arde, incolor și inodor, folosit la umplerea tuburilor luminoase. [Pron. ne-on. / < fr. néon, cf. gr. neos – nou].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NEÓN s. n. gaz inert care nu arde, incolor și inodor, folosit la umplerea tuburilor luminoase. (< fr. néon)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
neón s. n., simb. Ne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NEÓN (‹ fr. {i}; {s} gr. neos „nou”) s. n. Element chimic (Ne; nr. at. 10, m. at. 20,179); gaz nobil, monoatomic, incolor. Se găsește în aerul atmosferic în proporție de 1,8 x 10-3% volume. Se obține prin distilarea fracționată a aerului lichid. Lămpile cu descărcări electrice în gaze (utilizate pentru reclame luminoase) umplute cu n., dau o lumină roșie caracteristică. A fost descoperit de oamenii de știință englezi Sir W. Ramsey și M.W. Travers în 1898.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink